39.A simple answer

EDWARD:

-Nu inteleg ce vrei sa zici. I-am raspuns eu confuz. De cand era ea cea cu intrebarile filozofice in relatia asta?
-E o intrebare simpla, raspunse absenta. Ar trebui sa aiba un raspuns simplu.

-Banuiesc ca e o viata care a inceput destul de prost si…

-Nu, nu! Ma intrerupse ea. Nu cum este ci CE este?

Am crezut initial ca bause ceva in timp ce eu cantam sau ca locul de munca o inebunise, dar parea destul de preocupata de problema.

BELLA:

Nu stiu de ce eram atat de disperata sa gasesc un raspuns. Era ca si cum acel om care nu vorbise cu nimeni niciodata, se hotarase din senin sa puna o intrebare care imi dobora tot ceea ce construisem, care strica tot sensul vietii mele de pana atunci…daca exista vreun sens.

Era ca intr-o carte pe care o citisem mai demult de la Edward, in care un om da ultimatum-uri oamenilor de pe strada spunandu-le ca mai au de facut decat o singura fotografie. “Mai aveti o singura fotografie…”,” Ce este viata ta?”. Era ca un ultimatum, ca si cum daca nu as fi descoperit ce este viata mea, aceasta s-ar fi terminat. Nu intelegeam cum o intrebare atat de simpla poate avea raspunsuri atat de complexe.

EDWARD:

-Stii, m-am cam obisnuit sa fiu eu ala cu rahaturile poetice, i-am zis eu pe un ton ce se voia glumet, in incercarea disperata de a o scoate din transa. Mi-a zambit absent.

-Iarta-ma! imi zise dupa o pauza lunga. Nu stiu de ce ma tot gandesc la intrebarea asta.

-De unde vin toate astea, Bella?

-Il mai stii pe tipul ala scriitor de la motel? M-a intrebat asta azi si acum nu imi pot scoate din cap intrebarea.

-Grozav…a fost tot ce am putut spune.

BELLA:

Vedeam cum nu mai are cuvinte, cum toate astea il depasesc.Vedeam o urma de gelozie pe chipul lui si nu asta voiam sa vad. Voiam sa ma sprijine, voiam sa avem o discutie, sa fim pe aceasi lungime de unda cum eram candva. Pentru prima oara, prezenta lui langa mine nu imi era de ajuns. Mergeam pe strazile intunecate si invaluite in ceata si ma simteam singura desi el era acolo. Iar asta ma speria.

*Imi cer mii de scuze pentru absenta indelungata. Nu prea am avut timp in ultima vreme si nici idei si nu am vrut sa scriu un capitol doar ca sa fie scris. Stiu ca este scurt, dar momentan este tot ce am putut scrie. Sper ca nu sunteti atat de dezamagiti incat sa nu mai cititi deloc si sper sa scriu cat mai curand. Astept pareri!