37.A stranger

BELLA:

Aveam in sfarsit o pauza in aglomerata mea zi de lucru. Si nu o spun intr-un mod sarcastic. Niciodata nu credeam ca un motel ar putea fi atat de activ, dar se pare ca sunt multi barbati care fug in escapade amoroase in pauza de pranz, cu secretara sau femei trecute de prima tinerete care cauta compania unor barbati aratosi, in cearceafuri ieftine sau chiar cupluri care vin aici ca sa scape de rutina.Pot spune ca asta ma deprima. Oare chiar asa am ajuns sa “ne calarim” unii pe altii, orbeste?Unde sunt cliseele romantice precum: “Voi astepta persoana potrivita”, sau “Nu o voi face pana la casatorie” sau “Voi ramane cu aceasi persoana pana la moarte”? Oare chiar credem in ele numai la adolescenta?

Am fost intrerupta din gandurile mele “profunde” de Bill.

Bill este seful motelului si nu arata deloc asa cum imi imaginam eu ca ar trebui sa arate unul : adica gras, slinos si cu o mustata deasa si jegoasa. Este chiar destul de ingrijit.E inalt si vine mereu imbracat in costum, pare mai degraba un om de afaceri important asa ca uneori ma intreb daca asta nu este cumva vreo afacere murdara si ascunsa a lui cand el e defapt un bussines-man celebru. Dar nu puteam sa ma mai gandesc ce era pentru ca in momentul asta era pe punctul de a deveni nervos din cauza lipsei mele de atentie:

-Bella! urla el pocnind din degete in fata mea. Bella te cheama nu? ma intreba el pentru a mia oara in acea zi. Un alt lucru ciudat la Bill era ca de fiecare data cand iti spunea numele te intreba daca asa te cheama. La inceput am crezut ca nu isi aminteste numele meu pentru ca sunt noua, dar apoi am vazut ca facea la fel si cu celalalte fete. Ca si cum ar fi vrut sa isi testeze memoria de fiecare data, sau ca si cum ar fi vrut sa vada daca suntem suficient de destepte incat sa ne retinem propriul nume.

-O sa vina un client important azi. Imi zise el de parca locul ala era un bordel. E un fel de …scriitor, scuipa el ultimul cuvant. Vine aici cateva ore pe zi, se inchide intr-o camera, aceasi camera cu nr. 108 si sta acolo fara sa fie deranjat. Acum, ceea ce trebuie sa faci este sa fi sigura ca in fiecare zi cam in jurul orei 3 camera 108 sa fie libera, face foarte urat daca nu este, si sa nu cumva sa il deranjeze cineva. Ai inteles?

-Da, am raspuns eu pe un ton nesigur.

-Stiu ca e ciudat, zise el ca raspuns al tonului meu, dar lasa bacsisuri grase si plateste dublu fata de cat ar trebui.

Bill pleca, iar eu ma gandeam in continuare ce fel de inspiratie ar gasi un scriitor intr-un motel de doi bani?

EDWARD:

Uram locul asta! Si imi spuneam asta pentru a nu stiu cata oara pe ziua de azi. Bobby m-a intampinat cu un zambet blocat apoi m-a lasat ” pe mana fetelor”. Desigur nu am crezut ca toate chelneritele ii vor lua propozitia atat de literar avand in vedere ca doua dintre ele “se frecau” constant de mine de cate ori aveau ocazia. Asa ca acum stateam plictisit pe podiumul care se numea scena, facand repetitii pentru maine seara sub privirile excitate/penibile ale celor doua chelnerite mult prea zambitoare, scartaind monoton chitara si gandindu-ma la Bella…

BELLA:

-Buna, sunt Charlie Hampton. Vreau camera 108.

Probabil era clientul de care imi spusese Bill. Dupa descrierile lui imi imaginam ca este vreun scandalagiu tafnos, dar parea destul de calm. Avea parul blond spalacit, putin mai lung si ciufulit, un inceput de barba si o privire blanda. Avea un aspect neglijent, cu un fular si o caciula aruncate anapoda si doua genti mari pe care le cara dupa el.

-S-a intamplat ceva? intreba el vazand ca nu raspund si probabil dandu-si seama ca il studiez.

-Nu, i-am raspuns eu tresarind. Poftiti cheia!

A luat cheia si a plecat fara sa spuna nimic altceva, iar eu, nu stiu de ce, am ramas uitandu-ma in urma lui fascinata si intrebandu-ma ce cauta un om ca el intr-un loc morbid ca asta?

EDWARD:

Apasam clapele pianului cu furie incercand sa scap de ziua de azi. Ziua a fost de cacat, slujba mea de cacat, la fel si vocea mea si intreaga mea viata!

Aveam un moment cum nu mai avusesem demult. Un moment de genul “nimic nu merita nimic!”.Nu merita sa iti faci o viata, sa iti iei un apartament sau sa gasesti o persoana cu care sa iti imparti viata pentru ca oricum o sa le pierzi, asa ca nu stiu de ce ma plang de slujba mea pentru ca oricum la sfarsit totul va fi nul.

Dar starea mea nu a mai durat foarte mult.Am simti o caldura in spatele meu, apoi niste brate care ma inconjurau si mi-am lasat capul pe spate, oftand adanc. Incepeam sa ma relaxez.

BELLA:

-Hey! i-am spus eu imbratisandu-l

-Hey!

-Cum a fost azi?

-O alta zi minunata! I’m living the american dream! raspunse  teatral, tragandu-ma in bratele lui.Cum a fost pentru tine?
-Interesanta…

-Oh!

-Nu, nu intr-un mod rau. Intr-un mod… interesant.

M-a privit intrebator.

-E un tip, am inceput eu. Scriitor. Vine in fiecare zi la aceasi ora si ia aceasi camera si nu vrea sa fie deranjat. Ma intreb ce cauta acolo?

-Cum il cheama?

-Charlie Hampton.

-Nu am auzit de el. Dar tipul scrie intr-un motel de doi bani. Ii prevad un viitor minunat!zise sarcastic

-Ma gandeam ca poate ceea ce scrie are legatura cu motelurile. Si vreau sa studieze motelurile indeaproape sau sa ii simta atmosfera sau chestii dinastea ciudate, stii tu…

-Da Bella, imi raspunse el sec, sunt expert in chestii ciudate, ai uitat?Acum…continua sarutandu-ma pe gat, ce ar fi sa uitam de asta?

Am inceput sa ne sarutam cu pasiune, dar pentru prima oara saruturile lui nu imi puteau lua gandul de la ziua de azi. In timp ce eram cu Edward continuam sa ma gandesc la Charlie Hampton. La acel strain cu care am schimbat doua vorbe si ma intrebam in continuare ce il aducea in fiecare zi in acel hotel?

 

 

Advertisements

2 Comments

Filed under Uncategorized

2 responses to “37.A stranger

  1. butritadiana

    oare ce o sa se intample ……………..astept next cat mai repede

  2. Haide mah…
    Ce draq ( ma scuzati de expresie =)) ), o intereseaza tipu` ala, ah?
    E un bosorog, sper =)), care probabil are o poveste din aia nasoala in spate, cum ca i-a murit sotia sau asa ceva, si parca vad ca don`soara Bella nu sta cuminte, si se intereseaza de el, si o sa se duca naiba relatia ei cu Ed.
    Deci parca vad :))
    Are o chestie cu tipii ciudati, pe bune =))
    Vreau next-ul 🙂
    Love youu

    P.S.: Sunt cu ochii pe tine >:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s