EL si EA

Povestea nu incepe cu clasicul “a fost odata” ci cu mult folositul EL si EA. EL si EA se plimbau linistiti intr-o lume linistita, in al carei oras linistit se aflau alti oameni linistiti. Parea o zi ca oricare alta, iar ei niste oameni ca oricare altii, dar numai EL si EA isi cunosteau gandurile. Numai ei stiau ca in adancurile acele lumi linistite, cu acel oras linistiti plin de alti oameni linistiti se afla mizeria, pietrele de care se sfarma orice vis naiv format la unison de doua inimi fragede ca ale lor. EL si EA continuau sa mearga pe strazi… Strazi serpuite, cu cladiri impozante, pavate sau cu gropi, strazi pe care mergeau si alti oameni fara sa ii vada, pe care nu ii vedeau. EL si EA nu vorbeau. EL si EA se intelegeau prin simple priviri si strangeri de mana. EL si EA au continuat sa mearga, in tacere, privindu-se si strangandu-se de mana pana au ajuns la o strada strabatuta de sine lungi de tramvai, atat de lungi incat  continuau pana la capatul lumii. Pe partea cealalta a strazii se afla o statie. In statie erau oameni. Oameni monotoni care luau pentru a mia oara in viata lor acelasi tramvai care ii ducea in acelasi loc, oameni de care EL si EA voiau sa scape.EL si EA simteau ca monotonia ii inghite, ca oamenii nu mai stiu sa viseze, ca nu mai vor sa schimbe nimic ci se complac intr-un simplu oftat insotit de un: “Asta este!”. EL si EA simteau ca nu au loc, ca nu au loc sa viseze, sa iubeasca, sa fie altfel. EL si EA voiau ca asta sa se termine! S-au oprit in fata sinelor de tramvai ce duceau pana la capatul lumii si s-au privit lung in ochi, mai lung ca niciodata…Apoi s-au strans tare de mana, mai tare ca niciodata…

Un suierat se auzi din departare. EL si EA isi indreptara privirile spre sinele de tramvai ce duceau pana la capatul lumii. Suieratul era din ce in ce mai aproape. EL si EA pasira pe strada strabatuta de liniile de tramvai ce duceau pana la capatul lumii, dar nu trecura mai departe.

Au ramas acolo sub privirile stupefiate ale oamenilor din statie. Ceva le strica monotonia: EL si EA stand pe sinele de tramvai, privindu-se unul pe celalalt.

-Esti gata? ii sopti EL.

-Da! ii raspunse EA scurt.

Apoi buzele lor au inceput sa joace un joc nebun, un joc al sfarsitului. Se sarutau nepasatori spre panica celor din jur. Suieratul tramvaiului se apropia. Lumea se agita in jurul lor, unii se blocau mirati de EL si EA care se sarutau in mijlocul sinelor de tramvai cand tramvaiul era atat de aproape, un domn a vrut chiar sa se duca sa ii ia de acolo, dar a fost oprit de un altul. “Ce vrei dom’le, sa te calce si pe tine?”

EL si EA stiau ca lumea nu avea sa inteleaga. Ca nimeni nu avea cum sa inteleaga faptul ca ei voiau sa mearga undeva unde sa fie mai bine, unde sa aiba loc  sa viseze,sa iubeasca, sa fie altfel! Nu voiau ca visele sa le fie inecate in monotonie, nu voiau ca visele sa  se ciocneasca de acel “Asta este!”

Tramvaiul suiera din ce in ce mai aproape. Era prea tarziu sa mai franeze. EL si EA se sarutau nepasatori. Lumea ii privea stupefiata. Tramvaiul suiera din ce in ce mai aproape. EL si EA se sarutau nepasatori. Lumea nu ii mai privea stupefiata. EL si EA aveau acum loc sa se iubeasca, sa viseze, sa fie altfel. Tramvaiul nu mai suiera…

P.S: Nu are nicio legatura cu ficul, este pur si simplu o povestioara care mi-a venit in minte astazi. Sper sa va placa si promit ca o sa incerc sa scriu si urmatorul capitol cat mai curand:).

Advertisements

4 Comments

Filed under Uncategorized

4 responses to “EL si EA

  1. :x:x:xI just love it ! E foarte tare povestioara si desi este un sfarsit tragic parca nu se termina rau…Oricum bravo 🙂

  2. OMFG!!!!

    WoW!!!!

    E atat de tine,daca ma intelegi :x:x:x

    Imi place….Il ador <3<3<3

    Si tu tot cu sinucidere ah? [-( =))

    Oricum e bine sa te mai desprinzi de acelasi tablou din cand in cand, nu? :-"

    Love ya <3<3

  3. Sincere felicitări! Nu ştiu de ce, dar fragmentele de mai sus mă duc cu gândul la cerneala vărsată în apă; cum ucide albastrul ăla dilatat incolorul apei.
    E absolut superb! De multă vreme nu mi-a mai plăcut ceva atât de mult, deci, ţin să-ţi mulţumesc. Ultimul alineat e cel mai reuşit. Repetiţiile acelea aduc sămânţa de ironie a sorţii…
    Mă repet, e excelent pentru mine!:X Sper să mai scrii aşa ceva.
    :*

  4. multumesc pentru aprecieri. o sa mai scriu asa ceva cu siguranta, dar acum ma concentrez pe urmatorul capitol:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s