36.Responsabilities

EDWARD:

Ma plimbam pe strazile orasului cautand localuri care ar fi interesate sa ma angajeze, dar pana acum se pare ca nimeni nu se prea omora dupa mormaiturile mele. Stiam ca nu eram un mare talent si ca datorita faptului ca Mike era complet afon obtinusem slujba aia, dar ma gandeam ca o sa imi gasesc ceva mai usor.

Trageam fara chef din tigara si mergeam fara sa stiu nici eu incotro ma indrept, privind la toti ceilalti oameni de pe strada si intrebandu-ma cati dintre ei erau in situatia mea?Cati dintre ei nu aveau unde sa lucreze? Fete snoabe care se hlizeau, pierzandu-si echilibrul pe tocuri, oameni de varsta mijlocie intorcandu-se de la locul care probabil le fusese loc de munca in ultmii 5 ani, copii care se agatau de fustele mamelor, toti pareau sa o duca mai bine decat mine.

In mijlocul dezolarii mele, o persoana, aparent necunoscuta imi facea semne din maini de pe cealalta parte a strazii. M-am uitat in spate sa fiu sigur ca era vorba despre mine, iar apoi m-am indreptat spre acea persoana.Cand am ajuns mai aproape mi-am dat seama ca necunoscutul era Bobby, un tip care mai venea din cand in cand pe la barul lui Mike si care m-a intampinat de parca eram prieteni de o viata:

-Edward! Esti exact persoana de care aveam nevoie! a tipat el.

-Sunt? l-am intrebat eu mirat. Nu imi aminteam sa il fi vazut de mai mult de 5 ori in toata viata mea.

-Da, incepu el cu un entuziasm enervant, tocmai mi-am deschis un bar si as avea nevoie de un cantaret.

-Si eu sunt ‘cantaretul’ de care ai avea nevoie? l-am intrebat neincrezator. M-ai auzit vreodata cantand?

-Da…raspunse el ezitand…Ok poate nu esti cel mai bun cantaret, dar esti exact cum vreau eu. Te potrivesti cu aerul localului meu. Esti mai…boem.

Expresia neincrezatoare persista pe fata mea.

-Ok, si vreau sa il enervez pe Mike, iar acum, crede-ma nimic nu l-ar enerva mai tare decat sa te angajez pe tine.

-Acum incepe sa sune plauzibil.

-Pot sa te lasi sa te gandesti daca vrei, aici e numarul meu, zise el scotand o bucata de hartie din portofel.

Adevarul era ca nu prea aveam la ce sa ma gandesc. Era singurul care voia sa cant in barul lui, iar daca asta il mai si enerva pe Mike, era exact ce imi trebuia.

-Nu, nu e nevoie. O sa cant in barul tau!

BELLA:

Am iesit din motelul urat mirositor in care tocmai ma angajasem. Defapt, e putin exagerat sa il numesc motel. Era ceva intre o pensiune si un hotel mai mic, dar macar nu mai eram chelnerita.

In timp ce aerul rece din Seatle imi lovea fata, ma gandeam daca de asta plecasem de acasa.Daca asta insemna ‘gasirea a ceea ce sunt’. Daca reusitele mele insemnau sa avansez de la chelnerita intr-un bar la receptionera intr-un hotel murdar. Ma intrebam cum ar fi fost daca as fi ramas acasa? La ce colegiu de elita as fi mers oare?

NU! Mi-am alungat eu gandurile. Nu aveam voie sa am regrete. As fi ramas nefericita intr-un loc in care ma simteam prizionera si, mai ales, nu l-as fi intalnit pe Edward. Stiam ca nu va fi usor, dar macar asa sunt multumita de mine…cred.

EDWARD:

Stateam tolanit in pat recapituland ziua de azi: m-am plimbat pe strazile orasului dupa un loc de munca, am injurat tot ce era de injurat( ceea ce nu era foarte ciudat la mine) si am fost angajat de ultima persoana care credeam ca ma va angaja. Oh, happy days!

Monologul meu interior a fost intrerupt de Bella care a trantit usa si s-a oprit in fata mea cu o privire epuizata.

-Ai ajuns rau! i-am zis eu teatral.

-Ma simt ca o pensionara! imi raspunse ea intinzandu-se langa mine pe pat.

BELLA:

Si chiar asa ma simteam. Ca o pensionara care dupa o viata de munca isi lua o binemeritata pauza.

Il priveam pe Edward, stand intins langa mine cu parul lui dezordonat si aerul lui nepasator si ma gandeam ca nu era nici pe departe genul de barbat cu care am crezut ca voi locui. Defapt asta nu era nici pe departe genul de viata pe care as fi vrut sa o am, dar ma simteam bine. Acolo, alaturi de Edward, parea ca toate frustrarile adunate in ziua aia se evaporau.

-Si…cum ti-a mers? l-am intrebat eu.

-M-a angajat Bobby.

-Bobby? Tipul de la barul lui Mike?

-Da…se pare ca isi deschide un local si vrea sa ii faca in ciuda lui Mike. Ce mi-as putea dori mai mult! Tu? Ce ai facut?

-Vorbesti cu noua receptionera de la un motel de doi bani, i-am raspuns cu un oftat.

-Siii…incepu el dupa o pauza, o sa ai o uniforma deaia cu fusta scurta si cravata, cum am vazut in filme?

-Nu stiu la ce filme te uiti tu, dar receptionerele nu au astfel de uniforme.Cu toate ca ti-ar placea asta, nu? i-am zis eu rostogolindu-ma peste  el.

-Nu as putea sa spun ca nu! mi-a raspuns intrand in joc si sarutandu-ma.

Imi dadeam seama ca nu aveam ce face. Dar nu era o senzatie de neputinta la fel de sufocanta ca cea din casa parintilor mei. Era mai mult faptul ca trebuia sa ma obisnuiesc cu asta. Trebuia sa ma multumesc cu ce aveam cu toate ca nu fusesem educata sa gandesc asa.

In primul rand imi cer scuze pentru intarzierea mare la postare, dar nu am avut deloc inspiratie, si in al doilea rand imi cer scuze pentru cei care au citit mai devreme, am avut o problema cu wordpress-ul si nu s-a postat tot capitolul. Sper sa va placa si astept pareri. Enjoy!

2 Comments

Filed under Uncategorized

EL si EA

Povestea nu incepe cu clasicul “a fost odata” ci cu mult folositul EL si EA. EL si EA se plimbau linistiti intr-o lume linistita, in al carei oras linistit se aflau alti oameni linistiti. Parea o zi ca oricare alta, iar ei niste oameni ca oricare altii, dar numai EL si EA isi cunosteau gandurile. Numai ei stiau ca in adancurile acele lumi linistite, cu acel oras linistiti plin de alti oameni linistiti se afla mizeria, pietrele de care se sfarma orice vis naiv format la unison de doua inimi fragede ca ale lor. EL si EA continuau sa mearga pe strazi… Strazi serpuite, cu cladiri impozante, pavate sau cu gropi, strazi pe care mergeau si alti oameni fara sa ii vada, pe care nu ii vedeau. EL si EA nu vorbeau. EL si EA se intelegeau prin simple priviri si strangeri de mana. EL si EA au continuat sa mearga, in tacere, privindu-se si strangandu-se de mana pana au ajuns la o strada strabatuta de sine lungi de tramvai, atat de lungi incat  continuau pana la capatul lumii. Pe partea cealalta a strazii se afla o statie. In statie erau oameni. Oameni monotoni care luau pentru a mia oara in viata lor acelasi tramvai care ii ducea in acelasi loc, oameni de care EL si EA voiau sa scape.EL si EA simteau ca monotonia ii inghite, ca oamenii nu mai stiu sa viseze, ca nu mai vor sa schimbe nimic ci se complac intr-un simplu oftat insotit de un: “Asta este!”. EL si EA simteau ca nu au loc, ca nu au loc sa viseze, sa iubeasca, sa fie altfel. EL si EA voiau ca asta sa se termine! S-au oprit in fata sinelor de tramvai ce duceau pana la capatul lumii si s-au privit lung in ochi, mai lung ca niciodata…Apoi s-au strans tare de mana, mai tare ca niciodata…

Un suierat se auzi din departare. EL si EA isi indreptara privirile spre sinele de tramvai ce duceau pana la capatul lumii. Suieratul era din ce in ce mai aproape. EL si EA pasira pe strada strabatuta de liniile de tramvai ce duceau pana la capatul lumii, dar nu trecura mai departe.

Au ramas acolo sub privirile stupefiate ale oamenilor din statie. Ceva le strica monotonia: EL si EA stand pe sinele de tramvai, privindu-se unul pe celalalt.

-Esti gata? ii sopti EL.

-Da! ii raspunse EA scurt.

Apoi buzele lor au inceput sa joace un joc nebun, un joc al sfarsitului. Se sarutau nepasatori spre panica celor din jur. Suieratul tramvaiului se apropia. Lumea se agita in jurul lor, unii se blocau mirati de EL si EA care se sarutau in mijlocul sinelor de tramvai cand tramvaiul era atat de aproape, un domn a vrut chiar sa se duca sa ii ia de acolo, dar a fost oprit de un altul. “Ce vrei dom’le, sa te calce si pe tine?”

EL si EA stiau ca lumea nu avea sa inteleaga. Ca nimeni nu avea cum sa inteleaga faptul ca ei voiau sa mearga undeva unde sa fie mai bine, unde sa aiba loc  sa viseze,sa iubeasca, sa fie altfel! Nu voiau ca visele sa le fie inecate in monotonie, nu voiau ca visele sa  se ciocneasca de acel “Asta este!”

Tramvaiul suiera din ce in ce mai aproape. Era prea tarziu sa mai franeze. EL si EA se sarutau nepasatori. Lumea ii privea stupefiata. Tramvaiul suiera din ce in ce mai aproape. EL si EA se sarutau nepasatori. Lumea nu ii mai privea stupefiata. EL si EA aveau acum loc sa se iubeasca, sa viseze, sa fie altfel. Tramvaiul nu mai suiera…

P.S: Nu are nicio legatura cu ficul, este pur si simplu o povestioara care mi-a venit in minte astazi. Sper sa va placa si promit ca o sa incerc sa scriu si urmatorul capitol cat mai curand:).

4 Comments

Filed under Uncategorized

35. I’m a dreamer

EDWARD:

De cateva saptamani incoace ma scufundam intr-o stare de amorteala placuta. Nici eu nici Bella nu aveam activitate de cand ea fusese concediata, asa ca ne pierdeam timpul amandoi in fiecare zi. Si era atat de bine…

Uneori aveam impresia ca visez. Unul din acele vise care ti se par ca dureaza o vesnicie, dar care se pare ca tin doar cateva secunde. Ma asteptam sa deschid ochii, iar in jurul meu sa nu mai fie nimic, dar ochii mei erau larg deschisi si totul era acolo, iar asta ma facea sa am senzatia aia pe care o ai cand iti dai seama ca te-ai trezit prea devreme si mai ai de dormit cateva ore.

BELLA:

Stiam ca trebuia sa se termine. Stiam ca la un moment dat trebuia sa iesim, trebuia se ne confruntam din nou cu zgomotul, cu oamenii, cu slujbele obtinute sau pierdute, cu parerile in contradictoriu. Stiam ca nu puteam sa imi petrec toata viata alaturi de el in acel pat, iar singurul contact cu lumea sa fie plimbarile noastre nocturne.Stiam ca “viata” avea sa revina, dar nu voiam. Ma tineam cu indarjire de cearceaful de pe pat de parca imi oferea garantia ca nimeni nu avea sa ma ia de acolo vreodata.

-Ma duc sa mananc ceva! imi zise Edward din senin. E doar pana la bucatarie, Bella! continua el raspunzandu-mi la privirea care probabil exprima o disperare de parca m-ar fi parasit pentru totdeauna.Am oftat resemnata.

-Stii, ma duc doar sa imi iau ceva de mancare, nu te parasesc pentru alta femeie.

-Mai rau…ma parasesti pentru un sandvis! i-am raspuns eu teatrala.

EDWARD:

Gol!Gol!Gol!

Asta era cuvantu care imi descria frigiderul…dulapul si…portofelul. Nu mai aveam absolut nimic si eram sigur ca si Bella era in aceasi situatie.

In ultimele saptamani nu ne mai pasase de nimeni si nimic, traiam intr-un fel de transa, intr-o lume creata de noi pentru noi, cu ochii deschisi, pe timp de zi sau pe timp de noapte, in care ne hraneam cu propriile noastre vise. Acum lumea reala ne intrerupea visul,iar gandul ca va trebui sa ne intoarcem la vietile noastre ma lovea ca un ciocan in moalele capului.

-Nu mai avem nimic! i-am expus eu situatia perplex, iesind din bucatarie.

Bella tresari si se ridica in mijlocul patului, apoi, privind in gol, ca si cum asta ar fi cea mai mare tragedie din lume imi zise:

-Va trebui sa ne cautam ceva de lucru!

Ideea asta ii displacea ei la fel de mult ca si mie. Asta insemna sa iesim, sa vedem lumea care nu mai existase pentru noi o perioada, sa revenim la realitatea cruda, si anume: ca mai exista si alti oameni undeva afara,iar noi nu ne putem trai viata la nesfarsit fara a da ochii cu ei.

-Ce ar fi sa ne plimbam putin deocamdata. I-am zis eu incercand sa alung acea idee din capul meu.

BELLA:

-Si totusi…va trebui sa ne gasim ceva de lucru. I-am repetat eu in timp ce mergeam pe strazile reci din Seattle.

-Vrei sa nu imi mai aduci aminte de asta! imi zise el iritat.

-Crezi ca eu vreau ca asta sa se intample? l-am intrebat oprindu-ma in mijlocul strazii si fortandu-l astfel si pe el sa se opreasca. Ma simt de parca cineva m-a trezit dintr-un vis frumos, care speram sa nu se mai termine. Dar s-a terminat!Trebuie sa ne infruntam soarta din nou, pentru ca viata este aici, afara si se intampla, iar noi nu putem sta izolati in apartamentul ala sperand ca totul sa treaca pe langa noi.

-Viata este asa cum vrei tu sa fie!

-Viata cuprinde realitatea. Si nu putem trai fara sa infruntam realitatea! i-am raspuns eu mai taios decat as fi vrut.

-Bine…zise el resemnat dupa o clipa. O sa ne cautam ceva de lucru. Pana atunci…vrei sa continuam plimbarea asta?

Am continuat sa ne plimbam pe strazile reci si pustii, fara sa mai spunem un cuvant. Tacerea se lasase asupra noastra si parea ca are densitate si greutate. Stiam ca amandoi ne gandeam la ceea ce ne astepta. Mai stiam ca niciunuia dintre noi nu ne placea ceea ce ne astepta…

7 Comments

Filed under Uncategorized

34.No regrets

EDWARD:

Apasam fara chef clapele pianinei fara sa am neaparat o melodie in cap. Bella ma privea plictisita de pe pat trecandu-si mana prin par.

-Ce facem acum? intreba ea cu un cascat.

Am ridicat din umeri fara chef. Viata noastra din ultimele 3 zile se desfasurase in apartamentul asta. Nu avusesem nevoie de mancare sau orice altceva. Mancam pe apucate orice gaseam in frigider apoi ne pierdeam in mangaieri fara sa fie nevoie de altceva. Doar noi doi…O viata de care nu m-as fi putut satura niciodata.

Bella privea in gol. Se gandea probabil la ceva ce ar putea sa ne scoata din acea dulce monotonie in care traiam de cateva zile.

M-am ridicat usor de la pianina si m-am asezat langa ea pe pat. Si-a intors fata spre mine intrebandu-ma din priviri ce putem face.

-Suntem ca doi pensionari. Nu iesim din casa nici macar sa ne luam mancare, zise ea.

-Nu cred ca pensionarii fac ce facem noi, i-am raspuns privind-o sugestiv.

Coltul gurii ei se ridica formand un zambet vag.

-Oamenii normali au o viata. Ies afara, au activitate…

-Nu am spus niciodata ca as fi un om normal.Plus ca stiu o activitate perfecta, i-am zis luand-o de talie si intinzand-o pe pat.

-Ar trebui sa mergem sa ne luam mancare! zise ea printre saruturi.

BELLA:

Edward ma privi de parca as fi fost nebuna. Stiu ca era momentul nepotrivit, dar ma saturasem de aceleasi lucruri in fiecare zi. Aveam nevoie sa respir aer curat, sa verific ca mai exista lumea de afara, ca nu a avut loc un cutremur in urma caruia am ramas doar noi doi.

Pana la urma ma privi resemnat si se ridica din pat.

EDWARD:

Ne plimbam pe strazile din Seattle. Intunericul incepea sa se lase incet, dar exact acum orasul se insufletea. Rockeri, actori in teatre saracacioase, obsedati de petreceri, ciudati beti se plimbau pe strazi, razand zgomotos, agatandu-se unul de altul. Ma asteptam, nu stiu de ce, sa o vad pe Meg in toata aglomeratia asta. Si ea este asa…si eu eram asa.

BELLA:

Edward parea cu gandul undeva departe. Nu imi placea sa il stiu departe de mine, nu imi placea ca nu puteam sa ii patrund gandurile, sentimentele…

-Destul de racoare in seara asta! am zis eu incercand sa fac o discutie stupida de complezenta.

El aproba din cap absent.

Un grup trecu pe langa noi razand.

-Crezi ca am putea da de Meg? am intrebat eu dintr-o data, gandindu-ma mai mult la neplacerea pe care as simti-o eu decat la sentimentele lui.

Nu imi dadu un raspuns insa am observat inclestarea maxilarului sau, i-am simtit incordarea.

Pentru o clipa a fost liniste, apoi un oftat adanc a taiat aerul.

-Regreti? am intrebat eu temandu-ma de raspuns.

-Nu stiu. Raspunse el adeverindu-mi temerile.

Mi-am lasat capul in jos incercand sa nu ma mai gandesc. Incercand sa nu simt.

-Nu regret pentru ca nu s-a intamplat nimic rau. Un om are regrete atunci cand lucrurile nu ies cum ar fi vrut. Eu nu am.

Nu am putut decat sa dau din cap in semn de afirmatie.

-Acum ce ar fi sa mergem sa ne luam ceva de mancare si sa ne intoarcem in apartament?

Brusc acea idee de viata intr-o  lume din care faceam parte numai noi doi, imi suradea.Dar oamenii erau inca aici, fantomele din trecut inca bantuiau atmosfera, nu avusese loc niciun cutremur cu doi unici supravietuitori: noi.Dar puteam ignora asta. Ne puteam creea o lume in care sa fim doar noi: un barbat si o femeie, ca la inceputul inceputurilor.

Asta e capitolul 34.:) Imi pare rau ca nu am postat atat timp, dar scoala imi ocupa mult timp si am fost si intr-o pana de inspiratie.

Sper sa ma iertati!Enjoy!

7 Comments

Filed under Uncategorized

Alte lepse…

Am gasit niste lepse destul de dragute pe net si m-am gandit ca, avand in vedere pana mea de inspiratie, nu as vrea sa va fac sa pierdeti 3 secunde din viata intrand si doar iesind de pe blog, asa ca puteti sa cititi lepsele si sa le luati si voi.:)

LEAPSA 1.

SUNT… putin naiva si foarte mult cu capul in nori.

AS VREA… sa pot spune ce vreau, cand vreau, fara sa imi pese.

PASTREZ… amintirile frumoase si clipele in care m-am simtit bine.

MI-AS DORI… sa ma fi nascut in alta tara.

NU IMI PLACE…sa ies in evidenta.

MA TEM…de batranete si singuratate.

AUD…lucruri pe care uneori nu as vrea sa le aud.

IMI PARE RAU…ca nu am spus ce simteam in unele momente.

IMI PLAC…ceaiurile de la Carturesti.

NU SUNT…cea mai sociabila persoana:).

CANT…cand sunt sigura ca nu ma aude nimeni.

NICIODATA…nu o sa invat sa inot.

RAR…imi exprim sentimentele, in mod direct fata de cineva.

PLANG…cand sunt nervoasa sau am o stare proasta si toate imi ies pe dos.

NU SUNT MULTUMIT…de mentalitatea noastra.

NU IMI PLACE…franceza.

SUNT CONFUZA…la orele de matematica( mai mult decat confuza)

AM NEVOIE…de carti.

AR TREBUI…sa ma las dusa de val mai des.

 

LEAPSA 2.-10 lucruri care ma fac fericita

1.Sa beau ceai si sa citesc.

2.Sa simt ca ma pot relaxa, fara sa fiu presata de ceva anume.

3.Sa ma joc cu caini.

4. Sa scriu.

5. Sa dorm fara sa stiu ca am o ora la care trebuie sa ma trezesc.

6.Sa vad un film bun.

7. Sa ma plimb fara o destinatie anume.

8. Caldura de sfarsit de mai.

9. Muzica buna.

10. Sa rad.

Dau lepsele lui Eve, Gabrielei si oricui simte nevoia ca ar trebui sa stim asta despre el/ea , sau are nevoie de o scuza ca sa traga de timp.

 

 

1 Comment

Filed under Uncategorized

Leapsa, sweet leapsa

Am primit inca o leapsa interesanta de la Eve( mersi Eve)

Let’s get it started:

LEAPSA NR.1:

1)Luati cartea cea mai apropiata, deschideti la pagina 18 si scrieti aici randul al  IV-lea: “-Linge-ma pe cap!” (SONI, Andrei Ruse, in context, nu e asa pervers cum pare)

2)Fară să verificați, cât e ora? 15:00

3)Verificați! 16:34 (I suck)

4)Cum sunteți îmbrăcat? cu halatul gros de baie si pijama pentru ca mor de frig:|

5) Înainte de a răspunde la acest chestionar pe ce vă uitați? leapsa lui Eve cu acelasi chestionar

6) Ce zgomot auziți în afara calculatorului? zgomotul dintilor mei clantanind de frig si a pielii mele de pe maini in timp ce ingheata

7)Cand ați ieșit ultima dată și ce ați făcut cu ocazia respectivă? azi dimineata, la biserica

8)Ce ai visat ieri noapte? un tip pe care l-am vazut la So You Think You Can Dance de curand.restul e tacere…

9)Cand ai ras ultima data? azi cand un porumbel s-a ciocnit de geamul camerei mele.(stiu ca suna crud, dar a fost amuzant. inca .mai am urma lui pe geam)

10)Ce aveti pe pereții încăperii unde sunteți? un poster

11)Daca ați fi milionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ați cumpăra? o casa draguta intr-un loc in care sa nu ma stie nimeni.

12)Care este ultimul film pe care l-ați văzut? Personal Effects

13)Ati vazut ceva neobisnuit astazi? fata mea in oglinda dimineata. e cu atat mai neobisnuita cu cat e mai matinala ora la care ma trezesc( pana in stadiul in care devine creepy)

14)Ce parere aveti despre acest chestionar? este o scuza ca sa nu imi invat la franceza, deci imi place

15)Spuneti-ne ceva ce nu știm înca. imi pieptan parul decat pana la jumatea capului( daca il pieptan integral se umfla)

16)Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi fetiță? Duduta. nu am idee. copiii sunt in viitorul indepartat pentru mine)

17)Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi baiat? the same.

18)V-ați gândit deja sa locuiți în străinătate? oo daaa!! Londra:-<

Daca ați putea schimba în lume, în afara de politica, ce ati schimba? as infiinta locuri de munca, special pentru adolescenti( ce, noi sa nu castigam un ban de buzunar?)

20) Vă place să dansați? mai ales singura, in fata oglinzii, pe muzica anilor 70′-80′.( it brings the party animal out of me!!!)

22) Care a fost ultima chestie pe care ai văzut-o la televizor? sfarsitul unui meci de fotbal la care se uita tata.

LEAPSA NR.2:

My ABC’s
Annoyance: sa nu am caldura ( ca acum, de exemplu)

Allergic: la oamenii care se cred superiori, la pitipoance, la zilele ploioase, la mersul cu masina etc. etc.etc

Animal: un hibrid intre caine, pisica si girafa.

Beer: just beer!( atat am avut de spus)

Best Friends: putini dar buni

Body part on opposite sex: spatele( wierd…I know :D)

Best weather: caldura aia de sfarsit de primavara

Believe in life on other planets: sigur….E.T  este prietenul meu prin corespondenta:|

Believe in magic: numai daca implica lucruri frumoase

Car: neah:-j prefer mersul pe jos( nu stau prea bine cu directia)

Candy: acadele

Cried in school: o data. la chimie.:|

Day or Night: day

Dream vehicle: balon cu aer cald, sau o trasura ca in sec. XIX

Dance in the middle of the street: o data eram cu o prietena si am auzit I will survive( cred) dintr-o masina. am inceput sa execut eu niste miscari disco din maini in plina strada(doar pentru cateva secunde). rezultatul? prietena respectiva a evitat sa mai iasa cu mine o perioada buna.:))a fost un motiv destul de bun ca sa nu o mai fac vreodata.

Eyes: negri

Everyone has: their own point of view

Food: cascaval cu dulceata de smochine( are gust bun, am descoperit de curand)

Greatest Fear: de batranete

Gum: orbit

Hair colour: brunet cu reflexii roscate, viitor roscat

Holidays: my favorites:X

How do you want to die: repede

In guys —-> Eyes: sa fie doi, atat conteaza:-jHair: cret:XClothing style: rocker dude:>Characteristics: sa stie cand sa stea pe capul meu si cand sa ma lase in pace ( is that too much to ask? is it???)

Ice Cream: cat mai multa

Instrument: frunza:))( nici macar, sunt afona)

Jewerly: nice ones…mai ales cercei

Kids: hell, no!

Keep a journal?: am incercat, dar mi se pare stupid ce am scris in el in urmatoarea saptamana.

Longest car ride: Brasov- Craiova

Letter:goodbye letter

Marriage: nu prea curand

Number: 13

Overused phrase: ” gen…”, “bine, ma…”

One wish: sa am timp tot timpul

One phobia: apa

Reason to cry: nervi de obicei, sau SPM

Radio station: Guerilla

Smoked:nu

Tatoo : nu, dar o sa fie primul lucru pe care o sa il fac la 18 ani

Under the influence: of my own dreams

Vacation spot:Londra

 

Dau leapsa oricui doreste sa isi umple timpul.Anuntati-ma si pe mine daca o puneti, promit sa o citesc:)

 

Leave a comment

Filed under Uncategorized

33.Just save me…

EDWARD:

Ne pierdeam amandoi intr-un vid al setei reciproce. O cautam cu disperarea incercand sa imi alin furia.Furia de a fi pierdut ce eram, furia ca totul s-a schimbat atat de brusc si drastic, furia ca eram furios ca totul s-a intamplat asa cum s-a intamplat. Aveam nevoie de prezenta Bellei ca sa imi arate ca a meritat…

Ii mangaiam pielea incercand sa gasesc in ea tot ce cautam.Si incercam…incercam…incercam. Dar eram prea gol, prea nemultumit.Ea ma privea. Ma ruga cu nesat sa vin spre ea si sa ne intalnim ca niciodata, dar eu nu eram in stare, eram prea gol…

Pentru o clipa m-am pierdut in ochii sai de un ciocolatiu profund…Si am ramas acolo incercand sa ma regasesc. Eram fericit, in sfarsit linistit, dar glasul ei s-a ridicat din strafundurile fiintei sale, scotandu-ma de acolo si aducandu-ma inapoi la realitate.

-Mai stii ce a zis Tyler? Despre tine si Meg?

Stiam exact la ce se referea, dar am tacut. Ea mi-a luat tacerea drept raspuns.

-De ce nu mi-ai spus niciodata despre asta?

-Pentru ca nu este nimic de spus. I-am raspuns eu scurt si taios.

-Eu cred ca este. Insista ea.

-Uite Bella, daca ai de gand sa imi faci un rahat de criza de gelozie pe tema asta, mai bine las-o moarta!

-Vreau doar sa stiu…

-Iar eu nu vreau sa vorbesc.

 

BELLA:

S-a ridicat brusc din pat si s-a imbracat, apoi s-a inchis in bucatarie. De ce ma simteam atat de amenintata de ceea ce insemna Meg? Sau de ceea ce insemnase Meg alaturi de Edward, mai bine zis. Aveam sa stiu vreodata ce a insemnat ea pentru el cu adevarat? De ce simteam ca nu puteam patrunde aceasta “legatura” a lor si de ce de fiecare data cand aparea in discutie, o simteam ca o umbra asupra noastra?

EDWARD:

Am intrat in bucatarie si mi-am aprins o tigara. Simteam cum fumul imi intra in plamani si curata toata mizeria din mine. Ar fi fost bine sa fie asa…

O uram pe Bella, ma uram pe mine. O uram pe ea pentru ca voia sa stie, ma uram pe mine pentru ca nu stiam. Nu stiam ce imi fusese Meg, imi era mai mult decat prietena, dar sentimentele mele pentru ea nu au ajuns la un rang pasional.Imi era…Inca ma doare.

Nu stiam de ce Meg ii spusese lui Tyler despre acea noapte. Numai noi stiam si fusesem de acord ca nimeni sa nu mai stie. Era lipsit de importanta pentru amandoi. Eram furios pe ea pentru ca ii spusese intr-un moment de betie sau furie sau ce stiu eu ce altceva. Eram furios pe mine pentru ca eram motivul acelui moment.

Am tras ultimul fum din tigara si am inchis ochii lasand nicotina sa ma calmeze.

BELLA:

Usa de la bucatarie a scartait, iar cand m-am intors l-am vazut pe el. Stiam ca nu avea sa vorbeasca despre asta, dar nu imi pasa. Ca de multe alte dati nu il mai voiam decat pe el, indiferent daca era gresit sau nu…

EDWARD:

Statea acolo, intr-un tricoul larg, privindu-ma confuz. M-am dus spre ea si am sarutat-o cu pasiune. Incercam din nou sa imi gasesc salvarea in ea…

5 Comments

Filed under Uncategorized