34.No regrets

EDWARD:

Apasam fara chef clapele pianinei fara sa am neaparat o melodie in cap. Bella ma privea plictisita de pe pat trecandu-si mana prin par.

-Ce facem acum? intreba ea cu un cascat.

Am ridicat din umeri fara chef. Viata noastra din ultimele 3 zile se desfasurase in apartamentul asta. Nu avusesem nevoie de mancare sau orice altceva. Mancam pe apucate orice gaseam in frigider apoi ne pierdeam in mangaieri fara sa fie nevoie de altceva. Doar noi doi…O viata de care nu m-as fi putut satura niciodata.

Bella privea in gol. Se gandea probabil la ceva ce ar putea sa ne scoata din acea dulce monotonie in care traiam de cateva zile.

M-am ridicat usor de la pianina si m-am asezat langa ea pe pat. Si-a intors fata spre mine intrebandu-ma din priviri ce putem face.

-Suntem ca doi pensionari. Nu iesim din casa nici macar sa ne luam mancare, zise ea.

-Nu cred ca pensionarii fac ce facem noi, i-am raspuns privind-o sugestiv.

Coltul gurii ei se ridica formand un zambet vag.

-Oamenii normali au o viata. Ies afara, au activitate…

-Nu am spus niciodata ca as fi un om normal.Plus ca stiu o activitate perfecta, i-am zis luand-o de talie si intinzand-o pe pat.

-Ar trebui sa mergem sa ne luam mancare! zise ea printre saruturi.

BELLA:

Edward ma privi de parca as fi fost nebuna. Stiu ca era momentul nepotrivit, dar ma saturasem de aceleasi lucruri in fiecare zi. Aveam nevoie sa respir aer curat, sa verific ca mai exista lumea de afara, ca nu a avut loc un cutremur in urma caruia am ramas doar noi doi.

Pana la urma ma privi resemnat si se ridica din pat.

EDWARD:

Ne plimbam pe strazile din Seattle. Intunericul incepea sa se lase incet, dar exact acum orasul se insufletea. Rockeri, actori in teatre saracacioase, obsedati de petreceri, ciudati beti se plimbau pe strazi, razand zgomotos, agatandu-se unul de altul. Ma asteptam, nu stiu de ce, sa o vad pe Meg in toata aglomeratia asta. Si ea este asa…si eu eram asa.

BELLA:

Edward parea cu gandul undeva departe. Nu imi placea sa il stiu departe de mine, nu imi placea ca nu puteam sa ii patrund gandurile, sentimentele…

-Destul de racoare in seara asta! am zis eu incercand sa fac o discutie stupida de complezenta.

El aproba din cap absent.

Un grup trecu pe langa noi razand.

-Crezi ca am putea da de Meg? am intrebat eu dintr-o data, gandindu-ma mai mult la neplacerea pe care as simti-o eu decat la sentimentele lui.

Nu imi dadu un raspuns insa am observat inclestarea maxilarului sau, i-am simtit incordarea.

Pentru o clipa a fost liniste, apoi un oftat adanc a taiat aerul.

-Regreti? am intrebat eu temandu-ma de raspuns.

-Nu stiu. Raspunse el adeverindu-mi temerile.

Mi-am lasat capul in jos incercand sa nu ma mai gandesc. Incercand sa nu simt.

-Nu regret pentru ca nu s-a intamplat nimic rau. Un om are regrete atunci cand lucrurile nu ies cum ar fi vrut. Eu nu am.

Nu am putut decat sa dau din cap in semn de afirmatie.

-Acum ce ar fi sa mergem sa ne luam ceva de mancare si sa ne intoarcem in apartament?

Brusc acea idee de viata intr-o  lume din care faceam parte numai noi doi, imi suradea.Dar oamenii erau inca aici, fantomele din trecut inca bantuiau atmosfera, nu avusese loc niciun cutremur cu doi unici supravietuitori: noi.Dar puteam ignora asta. Ne puteam creea o lume in care sa fim doar noi: un barbat si o femeie, ca la inceputul inceputurilor.

Asta e capitolul 34.:) Imi pare rau ca nu am postat atat timp, dar scoala imi ocupa mult timp si am fost si intr-o pana de inspiratie.

Sper sa ma iertati!Enjoy!

Advertisements

7 Comments

Filed under Uncategorized

7 responses to “34.No regrets

  1. Mda…

    Am uitat ieri sa las comm…stiu, stiu

    Sorry :d

    Mhhh…E genial, mie una mi-a placut, asa ca inceteaza sa zici ca e nasol 😛

    WoW, nu tu cearta?:o Ce e cu tine?:-?:))

    Glumeam, asa fara cearta :-”

    Next, please ;;)

    Ca un cadou de ziua mea, care e pe 3 :-” :))

    Love ya ❤

  2. Beky

    Deci…..am gasit si eu ficul tau si ce pot sa spun ? E genial !Il ador pur si simplu ! Adik tu te numeste ,,aproape scriitor,, cand alti asa zisi scriitori isi publica cartile de rahat si mai si spun k sunt mari si tari ! Ai un fel asa de fain de a scrie…chiar si frazele amuzante ascund atatea lucruri crude dar care sunt adevarate . Si modul asta nepasator al lui Edward a venit exact la tanc , adik in momentul in care am am crezut ca vazusem toate felurile posibile de Edwardsi :)):)):)) Spor la scris si please eu sa postezi curand .

    P.S. : Esti tare dude !

  3. Beky

    *tu te numesti ( scz . , tastatura e in razboi cu mine )

  4. butritadiana

    cand pui continuarea?

  5. am cateva ore de cand citesc incontinuu fic-ul tau si cel mai mare regret al meu e faptul ca nu l-am descoperit mai devreme, ca sa ma bucur de el..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s