20.Be yourself!

BELLA:
Zorii unei noi zile isi faceau aparitia, iar eu imi petrecusem toata noaptea cu Edward.De obicei plecam spre dimineata pentru ca nimeni din pensiune sa nu isi dea seama ca nu am dormit acolo, insa dupa confesiunile lui Edward din noaptea trecuta nu mai vroiam decat sa stau cu el, sa ii fiu alaturi, sa stie ca sunt si voi fi acolo…

Edward statea in dreptul ferestrei cu chitara in brate, atingandu-i corzile lent, mormaind o melodie, apoi scriind niste versuri pe o foaie mototolita.Il priveam in lumina zorilor care ii atingea parul ca bronzul si privirea cu genele-i lungi si triste, iar singura imagine pe care i-o puteam asocia era cea a unui inger. Desi calitatile lui fizice nu erau iesite din comun, frumusetea ii era data nu de chip ci de expresia lui, nu de forma buzelor ci de muzica si versurile pe care acestea le scoteau, nu de culoarea ochilor ci de profunditatea privirii sale.

Ma uitam la el si recapitulam in minte prima zi in care il cunoscusem, in care ma atrasese ca un magnet doar pentru infatisarea sa fizica.Acum, ca mi se dezvaluise o alta parte a acestui Edward, ma simteam si mai atrasa de el. Simteam ceva mai mult decat atractie, simteam ceva care ma inunda cu o caldura ce ma facea sa ranjesc de fericire in fiecare secunda. Poate era dragoste, poate nu,dar aveam sa ma bucur de asta din plin.

EDWARD:

Bella statea pe pat si se holba la mine in timp ce incercam sa compun.Situatia era destul de inconfortabila pentru mine din doua motive:

1. Nu imi placea ca cineva sa se uite la mine in timp ce incercam sa ma concentrez.

2.Nu puteam sa ma concentrez daca Bella se uita asa la mine.

-Nu ai servici sau ceva de genul? am intrebat-o eu zambind, incercand sa fiu bland.

-Abia diseara… Imi raspunse ea inocenta, strangandu-si genunchii la piept.

Am lasat la o parte chitara si foaia de partitura hotarand ca sa petrec cateva ore in plus cu Bella era mai important decat ceea ce faceam acum.

-Nu trebuie sa te opresti. Imi place sa te privesc compunand. Imi zise ea in timp ce isi infasura mainile dragastos in jurul gatului meu.

-Dar mie nu imi place sa ma privesti compunand. I-am zis eu, iar sunetele mi-au iesit mai dure decat ar fi trebuit.

-Oh! exclama ea retragandu-se.

-Nu…am inceput eu sa ma scuz, nu ma intelege gresit!Nu imi place sa ma vada nimeni compunand. Vezi tu, i-am zis  prinzandu-i mainile in ale mele, cand compun, ma gandesc doar la ceea ce simt si exteriorizez asta, iar cel care ma vede poate sa vada exact ce simt, iar asta…

BELLA:

-Nu iti place. Am concluzionat eu.

-Exact!

-Din cauza asta nu canti niciodata ce compui?

-Da…si din cauza asta.

-Exista  si alt motiv?

-Imi e frica de…ceea ce ar crede oamenii. Vezi tu, nu sunt un mare talent si sunt sigur ca daca le-as da oamenilor sansa sa ma critice, criticele m-ar afecta mai mult decat as vrea.

-Si asta ar dovedi ca esti si tu om…

-Bella…ma intrerupse el cu blandete in glas si priviri, trebuie sa incetezi sa ma mai citesti.

Am ridicat o spranceana intrebator.

-E deja a doua oara. Prima a fost atunci, cand am avut dezbaterile alea in legatura cu iubirea. Mai ti minte ca ai reusit sa ma lasi fara cuvinte?Asta a fost pentru ca m-ai vazut exact asa cum sunt. Defapt am avut senzatia ca ma vezi exact asa cum sunt inca din prima zi cand ne-am cunoscut. Din cauza asta am ridicat zidul ala de aparare intre noi doi. Imi era teama ca ceea ce ai putea sa vezi nu iti va placea.

Avalansa lui de afirmatii imi facea creierul sa se invarta. Mi-a luat vreo doua minute sa pot asimila toate informatiile, apoi singurul lucru pe care am reusit sa il spun a fost:

-Nu am stiut ca asta simteai…

-Nici eu nu am stiut asta, zise el zambind ironic si ma saruta scurt pe buze.Acum, as avea nevoie de un dus. Vi cu mine? intreba ridicandu-se de pe podea si intinzandu-mi o mana.

-Nu…te astept aici, i-am raspuns eu prinsa inca in emotiile dezvaluirilor lui.

Se indrepta spre baie, iar eu am ramas privind in gol pe fereastra. Am fost trezita de sunetul apei de la dus, un sunet atat de familiar mie acum.Am tresarit si mi-am mutat privirea de la fereastra. Am zarit foaia mototolita de langa chitara si intr-un reflex de moment am luat-o si am inceput sa o citesc:

She was standing there by
The Broken Tree
Her hands are all twisted
She was pointing at me
I was dammed by the light coming
Out of her eyes
She spoke with a voice that
Disrupted the sky
She said “walk on over here to
The bitter shade”
I will wrap you in my arms
And you will know you have been saved
Let me sign
Let me sign

Priveam acele versuri…Cateva versuri, nu multe, dar care pareau atat de profunde incat am stat minute in sir incercand sa imi dau seama despre ce era vorba, dar nu am reusit. Eram atat de prinsa in a gasi intelesul versurilor sale incat nu l-am simtit in spatele meu decat atunci cand m-a imbratisat si a oftat adanc.

-Stii ca ce faci tu acum se numeste violare a intimitatii? imi zise el pe un ton dojenitor.

-Eram doar…curioasa, iar acum sunt de-a dreptul…intrigata!

-Si asta e de bine? intreba el ridicand o spranceana.

-Nu stiu…incerc sa imi dau seama despre ce e vorba…

-Si la ce ai ajuns pana acum?

-Doi oameni din doua lumi diferite, dezveliti in lumina iubirii?Nu stiu…e destul de stupid, i-am raspuns eu fastacindu-ma.

EDWARD:

-Pe aproape, i-am zis incercand sa imi amintesc la ce ma gandeam cand am inceput sa compun cantecul asta.Singurul lucru pe care mi-l amintesc este ca l-am inceput aproximativ cand am cunoscut-o pe ea…Da!Asta era!

-Hmm…mormai ea concentrata asupra foii de hartie de parca ar fi trebuit sa descifreze hieroglife antice de care depindea continuitatea lumii.

-Stii…am inceput sa scriu cantecul asta cand te-am cunoscut pe tine.EL a trait pana acum intr-o lume a negarii, iar cand apare EA, ramane dezvelit in fata privirii ei.EA il indeamna sa isi abandoneze orice masca si intr-un fel ii ofera si protectie, dar EL e speriat.

Bella se uita nedumerita la mine.

-Nu intelegi, Bells? Cred ca inconstient am scris povestea noastra.

Se uita la mine, apoi isi arunca inca o privire asupra cantecului.

-Dar…nu are un final bine definit.

-Asta ramane la cheremul imaginatiei ascultatorului.

-Dar parca ziceai ca toata lumea vrea un final fericit.

-Poate…si daca o sa fie unul, lumea o sa primeasca ce vrea.

-Stii Edward…imi zise ea dupa un moment de tacere, chiar ar trebui sa canti ce compui!

Si chiar daca mai auzisem asta de mai multe ori, aceasta fusese prima oara cand acest gand nu mai parea atat de absurd.

BELLA:

Era deja seara. De la apartamentul lui Edward am plecat pe la orele pranzului, iar din fericire nimeni nu observase absenta mea.Jasper nu mai era asa apropiat de mine, asa ca nu aveam de ce sa ma ingrijorez.

Odata ajunsa la bar am zarit pe toata lumea cunoscuta: Mike, Meg, Tyler, chiar si Ruthie si Bobby pe care nu ii mai vazusem din prima mea seara aici.Stateau toti si parca asteptau ceva. Apoi mi-am amintit: astazi seara Edward avea concert.

Mi-am luat in primire sarcinile, asteptand ca de obicei sa se termine seara si sperand sa il mai pot vedea pe Edward.Deodata in bar se lasa linistea, iar el urca pe scena. La fel ca prima oara cand il vazusem isi puse chitara in brate si afisa acea privire melancolica. Desi il mai vazusem de multe ori cantand din acea prima seara, ceva m-a indemnat sa vin mai aproape pana am ajuns practic in fata scenei.Atunci melodia incepu:

Oooh Oooh Oooh
She was standing there by
The Broken Tree
Her hands are all twisted
She was pointing at me
I was dammed by the light coming
Out of her eyes
She spoke with a voice that
Disrupted the sky
She said “walk on over here to
The bitter shade”
I will wrap you in my arms
And you will know you have been saved
Let me sign
Let me sign

Am recunoscut versurile din prima si nu stiu daca geamatul profund de la inceputul melodiei, absent in partitura pe care o citisem, sau faptul ca el imi spusese la ce se referea cantecul, m-a facut sa vizualizez exact povestea pe care mi-o spusese: eu indemnandu-l sa vina spre lumina, sa se descopere in fata tuturor, dar oferindu-i totusi protectie. El supunandu-se si venind desi lumina aceea era un blestem pentru el, apoi implorarea sa cu care lasa cantecul in aer.

-Nu l-am mai auzit cantand asta, zise Meg in spatele meu, iar desi remarca nu imi era adresata mie m-am trezit spunandu-i ca din vis:

-E compusa de el…

Meg se uita ciudat la mine, apoi toata lumea incepu sa aplaude, iar Edward cobori de pe scena.

Un zambet larg i se afisa pe chip in timp ce venea spre mine, dar m-am chinuit sa nu ii raspund stiind ca probabil era pentru Meg.

Momentul culminant a fost cand, spre mirarea mea si a tuturor, si-a lasat chitara in mainile unui client care era ridicat in picioare si m-a sarutat…Edward ma saruta in vazul tuturor! Desi nu puteam sa vad, puteam vizualiza mental expresia impietrita de mirare de pe fata lui Meg si a tuturor celor de fata.

Advertisements

3 Comments

Filed under Uncategorized

3 responses to “20.Be yourself!

  1. OMG!!!!!

    In sfarsit!!! O da, o da!!!!

    Asa, sa revenim. Ma omori!! Adica ne lasi asa in suspans :((:((

    Scrii extraordinar de frumos.Imi place cum avanseaza povestea ta. Totusi incearca sa o faci pe Meg sa inteleaga relatiia Bellei si lui Ed,nu de la incepu, asta e sigur , dar asa pe parcurs :).

    Merci ca ai trecut pe la mine si poate azi o sa apara Tylor pe acolo inca nu sunt sigura.

    Spor la scrii si ne vedem la urmatorul capitol.

    Hugs

  2. Taylor…,,emotiile astea” :))

  3. am ramas fara cuvinte. superb!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s