19.The story of who I am

BELLA:

In sfarsit il puteam vedea! In sfarsit il puteam simti aproape fara teama de a fi vazuta, fara sa imi fie frica de faptul ca privirea mea patimasa catre el va fi prinsa de catre altcineva in drum si ar putea da de banuit.

Am ajuns in fata usii si am batut o singura data, iar apoi cu o viteza ce ma facea sa cred ca si el mai astepta la fel de nerabdator imi deschise usa si ma privi cu acei ochi albastrii-cenusii ce mi-au facut inima sa tremure, apoi ne-am pierdut intr-un sarut fara margini in timp si spatiu.

EDWARD:

O asteptam cu sufletul la gura. Nu ne vazuseram de doua zile, iar disimularea pe care incercam sa o afisez in fata lui Meg ascundea tot dorul meu pentru Bella. Bella mea…In sfarsit putea fi a mea!

Cand am auzit acea bataie in usa m-am repezit condus de propriile-mi instincte care imi purtau pasii catre usa si care au deschis-o.

Cand am deschis usa si am vazut-o acolo cu aceasi nerabdare in priviri ca si mine totul a devenit neclar in jurul meu in afara de ea, iar urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca i-am incojurat talia cu bratele si am inceput sa o sarut frenetic.

BELLA:

Stateam intinsi in asternuturi, imbratisati, incercand sa ne exprimam dorul si sentimentele acumulate in aceste doua zile. Stateam cu capul pe pieptul sau ca marmura si ii simteam fiecare respiratie. Sus-jos, sus-jos. Ma legana ritmic cantandu-mi un cantec de leagan stiut numai de mine.

-Cat o sa mai tina toate astea? m-am trezit eu intreband dupa ce i-am numarat fix a 25-a respiratie.

El se ridica intr-un cot ca sa ma priveasca, facandu-ma si pe mine sa ma ridic si sa il privesc.Se uita la mine intrebator.

-Chestia asta cu ascunsul relatiei. Adica stiu cat inseamna Meg pentru tine, dar nu stii cat ma chinuie sa nu te pot imbratisa in voie, sa nu te pot privi cat vreau eu fara teama, sa nu te pot saruta atunci cand simt nevoia.

Ofta usor apoi se intinse pe spate si cauta cu mana pachetul de tigari aflat pe podea. Scoase una si o aprinse apoi deschise gura ca si cum ar vrea sa zica ceva, dar ezita si o inchise la loc.

-Bells…incepu el, iar eu nu ma puteam gandi decat la cat de frumos suna numele meu rostit astfel din gura lui. Nu imi mai spusese niciodata asa si suna atat de…muzical.

-Stiu ca iti este greu sa intelegi, continua el, dar Meg inseamna mult pentru mine si nu in felul in care ar crede lumea. E mai mult de atat…iar ca sa intelegi ar trebui sa iti spun toata povestea mea.

-Fa-o!

-Nu pot…

-De ce?

-Pentru ca doare! sopti el cu glas stins si ma privi cu cei mai tristi ochi pe care i-am vazut vreodata.

-Atunci nu face asta…i-am zis eu punandu-mi capul din nou pe pieptul sau si inconjurandu-mi mainile in jurul lui.

Ofta adanc facandu-mi capul sa se lase din nou in sus si in jos, insa de data aceasta respriatia lui nu imi  mai era cantec de leagan, era un cantec de jale…un bocet si nu imi placea asa ca am inchis ochii.

Au trecut cateva secunde pana ce vibratiile vocii sale m-au trezit la realitate.

-Pe mama mea o chema Elizabeth Masen, incepu el, iar modul in care ii auzeam vocea vibrand de acolo de unde stateam facea ca t0tul sa para si mai profund.Din cate am aflat s-a indragostit de tata copila fiind.Se jucau impreuna, au crescut impreuna. El era mai mare decat ea cu 10 ani si i-a fost prieten, frate, confident.Cand mama a implinit 20 de ani au decis sa puna bazele unei familii impreuna, iar bunicii mei din ambele parti erau cum nu se putea mai incantati.Au petrecut impreuna 5 ani fericiti, plini de iubire. Tata saruta pamantul pe unde calca ea, iar pentru mama tatal meu era soarele.Era o iubire desprinsa parca din cartile lui Jane Austen, iar ca totul sa fie incununat de si mai multa fericire, dupa 5 ani de incercari mama a ramas insarcinata. Niciodata nu s-a stiut din ce cauza pierduse celalate sarcini pana la mine, dar aceea a fost si cauza care a omorat-o cand am venit eu pe lume. Tata…nu m-a putut ierta. Ii furasem motivul existentei. Nasterea mea era sursa nefericirii sale. Nu imi amintesc de vreun cuvant bland de la el vreodata, de vreo privire dragastoasa. Imi amintesc doar cum statea ore in sir privind fotografia mamei de la nunta. Durerea pricinuita de moartea fiicei i-a omorat si pe bunicii din partea mamei in scurt timp asa ca am ramas doar cu cei din partea tatalui. Bunicul m-a invatat sa cant la chitara si pian, iar atunci cand simteam clapele sau corzile sub degetele mele, cand ma chinuiam sa gasesc sunetul perfect pentru un cuvant erau singurele momente in care eram fericit.

Facu o pauza sa ofteze, iar eu mi-am strans si mai tare mainile in jurul sau, presimtind ca va urma partea cea mai grea.

Isi drese glasul si continua:

-La scurt timp dupa ce am implinit 17 ani bunicul a murit, iar 3 luni dupa,bunica l-a urmat.Ramasesem cu adevarat singur, fara persoanele care ma iubisera si cu un tata care imi era ca un strain. Acum ca petreceam mai mult timp acasa puteam vedea privirea plina de repros a tatalui meu.Intr-o seara imi amintesc ca statea ca de obicei privind cu ochii goi poza mamei mele. Nu era nimic neobisnuit in afara de sticla goala de whisky. Tocmai implinisem 18 ani si iesisem cu niste amici.Cand m-am intors imi amintesc cum si-a intors capul catre mine, iar cu ochii la fel de lipsiti de continut ca si sticla de bautura mi-a zis: “Din cauza ta nu mai e! Mi-ai luat tot ce am avut mai bun in viata!”. Poate vei spune ca era beat, ca nu stia ce zice, dar aceea fusese confirmarea pe care o asteptasem intr-un fel atatia ani. Confirmarea ca tatal meu nu ma iubeste!M-am hotarat sa plec imediat ce aveam sa fac rost de bani si am facut-o. Iar cand am venit aici, Bells, zise el sprijinindu-se din nou intr-un cot si fortandu-ma sa ma uit in ochii sai, Meg a fost singura care m-a ajutat. Ma simteam pierdut, simteam ca nu imi gasesc locul, iar, poate datorita vreunui soi de incurcatura a destinului, am gasit-o pe ea, la fel de pierduta ca si mine.Intelegi acum, de ce nu vreau sa o ranesc? Semanam atat de mult incat ranind-o pe ea, m-as rani pe mine.Nu vreau sa ma intelegi gresit, nerabdarea mea de a te simti aproape este la fel sau poate chiar mai mare decat a ta, dar nu o pot rani! Nu sunt atat de…

Stiam cum e. Stiam cum e sa nu iti gasesti locul, asa fusesem si eu candva. Pana l-am gasit pe el. El fusese un fel de “Meg” pentru mine, iar desi povestea mea nu ascundea atata suferinta si singuratate ca a lui, il intelegeam perfect.

-Stiu…m-am limitat eu sa spun, dar stiam ca el a inteles ce vreau sa zic.

EDWARD:

-Stiu…imi zise ea simplu, dar stiam ca in acel “stiu” se ascundea un: “Te inteleg!” si stiam ca o facea.

Desi ii povestisem povestea mea asa cum nu o facusem cu nimeni altcineva, nici macar cu Meg, nu ma simteam gol asa cum credeam ca m-as simti. Dimpotriva, ma simteam plin de un sentiment ce ma elibera de orice masca. Cu Bella puteam fi orice sine al meu pentru ca stiam ca acel “stiu” cu atat de multe intelesuri avea sa fie prezent indiferent de situatie.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s