16.Is it a dream?

BELLA:

Edward se balanganea periculos printre mese. Unde era oare Meg sa il ajute?Nu stiam ce sa fac: sa plec si sa il las acolo sperand ca cineva se va sinchisi sa ii faca ceva la un moment dat sau sa fiu chiar eu cea care il ajuta? Am ezitat putin apoi  m-am indreptat spre el si l-am luat de brat hotarata:

-Hai Edward! Te duc acasa.

-Nici nu stii unde stau. Zise el incoerent, ranjind dispretuitor ca si cum ar fi spus cel mai inteligent lucru posibil.

-Imi vei arata tu. Hai, ti-o datorez!

I-am trecut mana dupa gatul meu si m-am indreptat cu el spre iesire. Nici nu stiu cand am urcat in masina lui Edward si am inceput sa o conduc, nici nu stiu cand am bagat cheia in usa apartamentului sau, nici nu stiu cand am scapat de povara mainii sale dupa gatul meu si l-am pus pe pat.

-Sa stai aici! i-am zis eu ferm, ca o mama care isi certa copilul ce facuse o pozna. Ma duc sa iti fac o cafea tare.

Edward nu raspunse nimic. Se lasa doar pe spate pe canapeaua intinsa in timp ce eu m-am indreptat oftand catre bucatarie.

Nu stiam de ce faceam asta. Puteam pur si simplu sa il las acolo sa isi revina, dar o voce in capul meu ma tinea in loc.

Cand am intrat in bucatarie nu mi-a venit sa cred ce am gasit acolo. Vasele dadeau pe dinafara, iar pe masa se aflau sticle goale de bere si resturi de mancare de Dumnezeu stie cand. M-am plesnit mental pentru ca nu am plecat cand am avut ocazia. Am tras adanc aer in piept si am pornit in lupta cu vasele din chiuveta. Daca voiam sa ii fac o cafea trebuia in primul rand sa gasesc ibricul…si o ceasca…si cafeaua…si o lingurita…si…Of Bella, de ce trebuie sa faci tu pe mama ranitilor!?

Ma apucasem sa spal o farfurie, chinuindu-ma sa imi tin respiratia. Eram mult prea concentrata pe resturile de mancare aflate acolo posibil din vremea Potopului asa ca nu mi-am dat seama ca Edward intrase in bucatarie pana nu i-am auzit injuraturile.

-…mama ma-tii! suiera el printre dinti la masa care avusese tupeul sa ii stea in cale.

Am tresarit, dar am continuat sa imi vad de treaba in incercarea de a gasi ustensilele necesare pentru pregatirea cafelei. Am fost total luata prin surprindere cand am simtit niste brate incolacindu-se in jurul taliei mele. Bratele m-au tras spre el, lipindu-mi trupul de al lui. Puteam sa ii simt respiratia pe gatul meu, iar asta imi dadea serioase probleme de coordonare.

-Bella…sopti el in parul meu.

Am vrut sa ma intorc sa ii spun sa se intoarca inapoi pe canapea, dar gura mi-a fost acoperita de buzele sale moi. Simteam in respiratia sa aburii alcoolului si stiam ca in mare parte datorita aacestui lucru  se datoreaza tot ce facea acum. L-am impins cu pumnii in piept drept riposta, dar el a luat-o ca pe pasiune si m-a strans in brate si mai tare.

EDWARD:

Nu stiam ce se intampla.Am simtit o dorinta nebuna sa ma duc la Bella, sa o imbratisez, sa o sarut. Apoi cand buzele mele le-au intalnit pe ale ei m-am simtit ca un ratacitor in desert care daduse in sfarsit de apa.O doream si stiam ca si ea ma doreste, iar asta era de ajuns.

BELLA:

Am incetat sa mai incerc sa ripostez  atunci cand buzele lui au coborat pe gatul meu trasand un contur usor. Am stiut ca asta era ceea ce imi doream si eu. M-a ridicat in brate, iar eu mi-am incolacit picioarele in jurul taliei lui. Am ajuns pana in dormitor unde m-a asezat usor pe pat continuand sa ma sarute in timp ce cauta nasturii camasii mele, iar eu cautam nasturii pantalonilor sai. Apoi singurul lucru pe care mi-l amintesc este ca  hainele au inceput sa fie tot mai rare, iar mangaierile lui tot mai dese.

Cand m-am trezit mi-a luat cateva minute sa imi dau seama ce se intamplase.Inca nu imi venea sa cred ca ceea ce se petrecuse aseara era real, dar prezenta lui Edward langa mine in pat imi confirma acest fapt. Nu am stiut ce sa fac, iar pentru cateva secunde am oscilat intre decizia de a ramane sau a pleca incet, fara sa fac zgomot.Pana la urma am hotarat sa fac ceea ce facuse si el cu o seara in urma: sa ma las prada instinctelor. M-am rasucit pana am ajuns aproape de el si l-am sarutat usor pe gat. Si-a miscat putin capul apoi a continuat sa doarma. Am continuat cu saruturile catre spate pana ce intr-un final s-a trezit.

Pentru un moment am stat in loc. Nu stiam daca o sa se sperie sau o sa ma dea afara ca data trecuta, insa in cateva secunde pe fata lui si-a facut aparitia un zambet care i-a luminat tot chipul. Si am stiut ca am facut bine sa raman.

EDWARD:

Este ciudat sa explic ce am simtit cand i-am vazut chipul odihnindu-se pe spatele meu. Mi-a luat cateva secunde sa asimilez toate cele petrecute, insa imediat ce mi-am dat seama m-a cuprins un sentiment de…plin! Poate o sa fie prea siropos venind de la un tip ca mine, dar in acel moment am stiut ca fata Isabelei Swan avea sa fie singurul lucru pe care voiam sa il vad cand ma trezesc, o vreme de acum in colo.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s