15.Everybody wants a happy ending

EDWARD:

Stateam singur la o masa asteptand ca Meg sa isi faca aparitia. Trebuia sa fie aici acum mult timp, dar nu stiu de ce nu venise si isi gasise cel mai prost moment sa ma lase singur. Fusese Ziua Mamei.Oricat de copilaresc ar suna, ziua asta m-a deprimat intotdeauna. Imi amintesc cand eram mic si in clasele primare faceam cadouri de mana sau felicitari pentru mame. Eu il faceam apoi il aruncam la cel mai apropiat cos de gunoi. Si priveam toti acei copii care ieseau de la scoala si isi imbratisau mamele, apoi le dadeau cadoul, iar ele zambeau si ii sarutau cu dragoste. Pe mine singurul lucru care ma astepta acasa era indiferenta tatalui meu si o poza ingalbenita de vreme cu zambetul unei femei necunoscute.

M-am indreptat spre bar sa mai iau o bere, sau poate ceva mai tare, iar acolo se afla singura persoana pe care nu voiam sa o vad in momentul asta: Bella!

-Edward…zise ea uimita ca si cum nu as fi avut ce cauta acolo.

Spre marea mea uimire vederea chipului ei nu ma facu sa vreau sa fug, ci dimpotriva ma facu sa…ma relaxez. I-am ridicat sticla de bere in semn ca mai vreau una, in timp ce m-am asezat pe scaun balanganindu-ma.

-Nu crezi ca ai baut cam mult? intreba ea uitandu-se la mine dubios.

-Bella, pot sa ma imbat la fel de bine si in alt bar. Nu cred ca lui Mike i-ar place sa stie ca ii gonesti clientela.

A mimat un gest de aparare cu mainile in aer si mi-a desfacut alta bere, apoi s-a apucat sa lustruiasca barul, desi imi puteam vedea si cariile in el.

-Este vreo manie obsesiva a chelnerilor de a lustrui tot? am intrebat eu jupuind eticheta de pe sticla de bere.

-Bella se opri cateva secunde, apoi isi continua treaba ca si cum nu as fi zis nimic.

Se uita la mine la intervale scurte de timp, aruncandu-mi priviri fugare cand credea ca nu sunt atent. La un moment dat, lasa carpa si se apleca dupa bar.

-Multumesc pentru carte! zise ea intinzandu-mi cartea cu coperti portocalii ce i-o imprumutasem cu cateva zile in urma.

-Ti-a placut?

-E interesanta, raspunse ea scurt.

Am ridicat o spranceana. Doar atat avea de spus?

-Adica…sovai ea, este interesant conceptul de dorinta de integrare prezentat intr-o situatie atat de…particulara.Cred ca toti incercam sa ne integram in felul nostru, intr-un anumit grup, intr-o anumita atmosfera, indiferent daca suntem clone sau nu.

-Si toti suntem folositi pentru un scop, pentru ca apoi sa murim.

-Asta e punctul tau de vedere?

-Gandeste-te, Bella. Cresti, imbatranesti, mori. Ai un scop bine stabilit, chiar daca acela este sa asiguri continuitatea speciei umane, sau sa fi un om de succes in afaceri si sa ajuti economia. Apoi totul se termina, iar tu esti mai mult sau mai putin mandru de ce ai facut. Ca si protagonista cartii. Nu iti ramane decat sa traiesti viata asa cum iti este data.

-Dar, la final, protagonista a sperat la un viitor mai bun. Era hotarata ca viitorul ei sa fie mai bun.

BELLA:

-Un final fericit, Bella! zise el cu un zambet in coltul gurii. La sfarsit autorul da cititorilor exact ce vor: un final fericit. Asta e singurul cusur al cartii, dar la urma urmei, toata lumea  vrea un final fericit.

De ce simteam nevoia sa il contrazic? De ce simteam nevoia sa ii schimb lui Edward perceptia asupra vietii, asupra oricarui aspect la care aveam pareri diferite? Ce se intampla cu mine in preajma lui?

-Inca o bere…zise el imbarligat.

Am vrut sa repet avertismentul de mai devreme, dar stiam ca nu avea niciun rost. Am scos o bere si am deschis-o mecanic, in timp ce ma uitam in acei ochi albastrii-cenusii ce ma intrigau atat de tare si ce azi pareau mai tristi ca niciodata.

Advertisements

2 Comments

Filed under Uncategorized

2 responses to “15.Everybody wants a happy ending

  1. Minunat. Este fara doar si poate unul dintre cele mai bune fic-uri pe care le-am citit pana acum. Profund, cu atatea subintelesuri si invataturi, dar si cu un stil lejer, fara sa te pierzi in detalii. Stii sa accentuezi ce e mai important, si intr-un mod exceptional. Sunt trista, foarte trista ca nu vad mai multe comentarii. Acest fic merita cu desavarsire o avalansa de aplauze si la laude, imi pare rau ca nu l-am descoperit mai devreme.

    Cu respect,
    Krisz

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s