11.Happy Birthday!

JASPER:

Era o plictiseala totala asa cum ma asteptasem. Prieteni nu prea aveam asa ca majoritatea invitatilor erau rude sau clienti ai pensiunii. O singura fata imi doream sa vad…Pe cea  Bellei.

Nu stiu ce se intampla cu mine, insa din prima clipa in care am vazut-o m-am simtit atras de ea. Pare diferita de celalalte fete snoabe pe care le-am intalnit, iar privirea ei si felul ei de a fi, plin de mister, ma fac sa simt ceva…nou.

Meg se invarte agitata pe aici. Sa fie la ziua mea este un fel de purgatoriu pentru ea. Ar prefera de mii de ori sa stea cu ratatul de Edward. Alt lucru care stiu ca nu ii place, desi nu arata asta, este ca mama nu a sunat. Probabil a uitat sau nu i-a pasat de ziua mea, iar asta este o dovada ca demult nu ii ai pasa de noi si cred ca si Meg incepe sa vada asta chiar daca o deranjeaza.

Intr-un moment in care crede ca nimeni nu e atent, Meg se strecoara afara si pleaca. O las pentru ca si pe mine petrecerea asta ma plictiseste si oricum nu ar fi nimic diferit cu ea aici. Sper ca tata sa nu observe ca ea lipseste. L-ar mahni…

-Buna Jasper! rasuna vocea pe care voiam sa o aud.

BELLA:

-La multi ani! ii spun eu imbratisandu-l. El imi raspunde cu o imbratisare stransa.

-Mersi, Bella!

-Ahmmm…zic eu stanjenita. Asta este pentru tine. Ii intind o cutiuta neagra si lucioasa, iar el o priveste si o deschide. N-am stiut ce sa iti iau si am observat ca niciodata nu iti gasesti cheile asa ca m-am gandit ca un breloc ti-ar fi folositor.

-Mersi, Bella! Imi place. Chiar aveam nevoie de unul.Vrei sa bei ceva?

-O sa imi iau un pahar cu apa…

-Nu…iti aduc eu. Tu aseaza-te undeva.Imi zice el saritor.

Ma asez la o masa care este goala. Nu am chef de discutii de complezenta cu vreun invitat. Jasper vine cu un pahar cu apa pentru mine si o bere pentru el si se aseaza la aceasi masa.

-Si…incep eu incercand sa fac conversatie. Cum te distrezi?
-Minunat! exclama el sarcastic. Stiam ca o sa fie plictisitor, dar am vrut sa ii fac pe plac tatei. Continua el jucandu-se cu sticla de bere.

-Si Meg? intreb eu facandu-mi ochii roata in toata incaperea. Nu am vazut-o pe aici.

-Ahmm…a disparut mai devreme. Probabil s-a dus sa se scufunde intr-un ocean de amaraciune impreuna cu prietenul ei Edward.

Ma uit la el intrebator. Nu ca ar fi ceva nou ca ei doi sa se scufunde “intr-un ocean de amaraciune“, dar care ar putea fi motivul de data asta?

-Mama… raspunde Jasper la intrebarea mea nerostita.In fiecare an de ziua mea sau a ei Meg inca mai asteapta ca mama sa sune sau sa trimita o felicitare sau ceva. Cu fiecare an in care mama nu face asta, Meg incepe sa deschida ochii cu privire la abandonul ei. Sau cel putin ar fi mai bine daca ar face-o. Cel mai rau este cand mama nu suna atunci cand e ziua ei…

-Si ce legatura are Edward cu toate astea? intreb eu incercand sa nu imi dau in vileag tot interesul pentru acest subiect.

-Hmmm… vad ca sora mea nu ti-a povestit.

-Meg nu este cea mai sociabila persoana in caz ce n-ai observat… ii zic eu sarcastic. El zambeste putin.

-Pai…nu stiu daca ar fi bine sa iti spun, dar ce poate sa se intample? Edward nu s-a nascut aici, in Seattle. S-a nascut intr-un orasel numit Forks, iar din cate stiu eu mama sa a murit la nastere. De atunci tatal lui abia daca putea sa il priveasca, iar cand o facea il facea sa se simta vinovat, iar relatia lor nu a fost stralucita. Cand a implinit 18 ani a decis sa vina aici si de atunci nu a mai auzit nimic si nu a mai vorbit cu tatal sau. A intalnit-o pe sora-mea si au devenit prieteni, probabil uniti de aceleasi probleme.

-Si tie nu-ti place asta. Am zis eu mai mult ca o constatare.

-Nu e vorba de asta. Doar ca am impresia ca Edward a tarat-o pe sora-mea intr-un fel de club impotriva lumii, iar timpul petrecut cu el nu o sa o ajute nicicum pe Meg. Probabil crezi ca sunt exagerat.

-Nu. Cred doar ca esti un frate ingrijorat.

-Dar tu? intreaba el deodata interesat. Tu ce esti, Bella? Ai venit deodata in pensiunea noastra si te-ai stabilit aici. Ai putea fi o criminala in serie si noi nu am avea habar.

Incercam sa gasesc ceva sa ma eschivez. Nu imi placea sa vorbesc despre mama  si trecutul meu. Desi o sunam regulat o data pe saptamana, puteam simti atat in glasul ei cat si in al tatei un soi de raceala. Ii dezamagisem iar asta nu aveau sa mi-o ierte vreodata. Eram sigura ca relatiile mele cu parintii mei nu aveau sa mai fie la fel, dar nu-mi pasa. Facusem ce trebuia sa fac. Dar nu voiam sa ii spun lui Jasper toate astea. Si din fericire nu eram nevoita  sa o fac.

-As vrea sa tin un toast! se auzi vocea domnului Hale. Pentru fiul meu, Jasper! toata lumea isi ridica bauturile, iar tortul fu adus in camera, iar invitatii incepura sa cante. Pe fundalul uralelor eu nu puteam sa ma gandesc decat la Edward si la ce imi povestise Jasper. O curiozitate ce ma rodea pe dinauntru in privinta lui isi facuse aparitia in creierul meu. Stiam ca nu aveam cum sa scap de acest sentiment pana nu aflam mai multe despre Edward Cullen. Dar mai stiam si ca nu aveam cum sa aflu.

Advertisements

3 Comments

Filed under Uncategorized

3 responses to “11.Happy Birthday!

  1. nu, nu nu nu.. wait,..doamne cat vreau sa vad…cum ar merge totul daca jasper.. se implica un pic,.. intelegi tu modul nu?:))..bine..ideile mele:d

  2. Diana

    In sfarsit un fic bine gandit care merita citit ! Bravo!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s