2.The point of no return

BELLA:

Picaturi mici de ploaie cad pe geam si ma trezesc din somn.Visam ca fugeam prin multe holuri luminate de un singur bec.Pe holuri erau o multime de persoane, chipuri necunoscute pe care  le lasam in urma in timp ce fugeam…fugeam…fugeam.Cu cat fugeam mai mult, cu atat holurile se prelungeau mai mult si disperarea incepea sa spuna stapanire pe mine cu fiecare clipa in care imi dadeam seama ca nu voi ajunge nicaieri, ca va trebui sa fug la nesfarsit.Apoi a inceput sa se auda o muzica, o muzica ritmata si linistitoare…pic-pac, pic-pac.

Cand m-am trezit mi-am dat seama ca era doar ploaia, mi-am dat seama ca eram doar eu in acelasi autobuz in care mai ramasesera cateva persoane.

-Unde suntem? o intreb eu pe femeia ce statea in spatele meu.

-Ne apropiem de Seattle.E ultima oprire!imi zise ea cu un zambet.

EDWARD:

Seattle…mereu ploiosul si deprimantul Seattle…

Oricat de ciudat ar suna imi place orasul asta.Invaluit mereu in aburi de ploaie si mister, cu nopti singuratice si zile in care oamenii umbla ca niste furnici.Fiecare loc are o poveste, iar pentru fiecare gen de om exista cate un loc.Mie imi place sa pierd vremea la barul lui Mike, dar exista si biblioteca pentru cei mai tocilari, exista magazine cat cuprinde pentru victimele modei, si asa mai departe.Seattle este orasul in care toata lumea isi gaseste locul.Orasul in care eu mi-am gasit locul cand am plecat din Forks…

BELLA:

Intru intr-o cafenea in care sunt intampinata de un miros de ceai cald si fum de tigara.Ma asez la o masa si ma uit peste meniu.Mor de foame, dar trebuie sa am grija cu banii, cel putin pana imi gasesc o slujba sau ceva.Imi comand cel mai ieftin burger si o limonada.Gustul ei ma trimite cu gandul la Phoenix…la mama.

Telefonul suna. Mama! Apas incet tasta si raspund incercand sa imi ascund tremurul vocii:

-Alo?!

-Bella! Bella! Am murit de griji, ce se intampla cu tine? Nu stiu ce vrei sa dovedesti, dar vreau sa te intorci acasa! Acum! urla ea cu glasul poruncitor.Am tras adanc aer in piept.

-Nu!am tipat intrerupandu-i discursul.O sa fac aceasta calatorie, ti-am explicat in scrisoare…

-Bella, e o prostie?Nu ti-am dat ce ai vrut?Haine, scoala, mancare?

-Nu e de ajuns, mama….Nu stiu cine sunt.N-ai cum sa ma intelegi, dar daca ma iubesti si intr-adevar ai incredere in mine ma vei lasa sa fac asta.Daca acasa este locul caruia apartin, ma voi intoarce.

-Dar, Bella…

-Pa, mama!Te voi mai suna eu.

Am inchis telefonul incercand sa imi tin lacrimile in frau.Urasc ca am ranit-o, dar este ceva ce trebuie sa fac…Trebuie!

Platesc nota si ma indrept catre bar.

-Scuza-ma!ii zic eu chelneritei.Nu stii vreun loc unde as putea sa ma cazez?

Imi explica de o pensiune nu prea scumpa si foarte ospitaliera, imi da indicatiile pentru a ajunge acolo, apoi se indreapta pentru a lua o comanda.Ma indrept spre usa cu telefonul in mana.Cand ajung in fata cosului de gunoi de la intrare il arunc.Nu vreau sa mai existe ceva care sa ma faca sa tin legatura cu trecutul…

EDWARD:

Dracia asta de telefon! A inceput sa sune ca idiotu’ si cand am vrut sa raspund l-am doborat si s-a facut bucati. Cacat! De zeci de mii de ori CACAT!

Meg intra pe usa ca la ea acasa.In alta situatie as tipa si l-as trimite in toate locurile posibile pe omul care ar indrazni sa faca asta, dar avand in vedere ca e Meg, ii trec cu vederea.

-La ce mama dracului iti iei telefon daca nu raspunzi la el?!urla ea in timp ce se intinde langa mine pe canapea si imi ia tigara din gura tragand un fum.

Meg e prietena mea cea mai buna.Am cunoscut-o cand am venit in Seattle, intr-o seara care s-a terminat undeva intr-o cabina cu maturi din barul lui Mike, in timp ce amandoi eram morti de beti.De atunci, in mod bizar ne-am inteles bine si nici eu nici ea nu am mai adus aminte de noaptea aia…mai ales pentru ca niciunul nu-si prea aminteste cum a fost.

Ea m-a ajutat sa-mi gasesc un apartament si m-a tinut o perioada in pensiunea parintilor ei.Desigur asta l-a enervat la culme pe fratele ei Jasper, genul tocilarului bun la toate, absolvent la Yale, care s-a intors in Seattle sa-si dea aere.Nu suntem prea buni prieteni.Mai ales pentru ca el crede ca i-am corupt surioara.Adevarul e ca poate am facut-o, dar Meg era facuta dintr-un “material” numai bun.Eu numai am slefuit-o putin.

-Oricum…spune ea in timp ce imi termina tigara. Stand aici, acum si in pozitia asta,ai doua variante: mergem la bar sau faci sex cu mine.

-La dracu’, mergem la bar!ii raspund eu zambind si ridicandu-ma din pat.

Advertisements

2 Comments

Filed under Uncategorized

2 responses to “2.The point of no return

  1. 2 optiuni:)) good choice.:)) or not? i’ll have to read and find out

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s