10.I believe I can fly!

“Moartea, cand vine, nu te intreaba daca ti-ai trait bine viata.Indiferent daca ai trait-o bine sau nu, putin sau mult, cu sau fara rost, trebuie sa o parasesti”


-Nu pot sa cred ca o s-o faci!zise Karen cu gura atat de deschisa incat fata i se rupea aproape in doua.

-Ce e asa de incredibil?Stii ca de mult vreau sa fac asta.

-Da, dar nu ma gandeam ca ai sa o faci vreodata.Si sa il tarasti pe copilul ala dupa tine e urat din partea ta si cred ca e si ilegal.Se numeste corupere de minori sau ceva de genul.

-Dan are 18 ani!Nu exagera Karen, nu e ca si cum m-as arunca la liber de pe un bloc.Plus Dan a vrut sa vina cu mine.A zis ca vrea sa vada asta cu ochii lui.

-Bine, metaforic vorbind se numeste tot corupere de minori, si nu, nu te arunci la liber de pe un bloc, te arunci in cap cu niste corzi, si…

-Pa, K.!Ai grija! zise Demi intrerupandu-si sora si iesind pe usa.Ea mai bine ca oricine stia ca sora ei putea sa o tina asa la nesfarsit.

-Chiar ai sa faci asta?intreba Dan razand cand coborara din masina.Se uita la rampa inalta ce parea ca atinge cerul si la fata care tocmai cobora in cap de pe ea.Coarda se lasa in sus si in jos din nou…si din nou…si din nou.Dan stia de acest loc pentru ca unii colegi de-ai lui veneau aici la inceputul verii sa sarbatoreasca intrarea in vacanta, dar Dan nu incercase niciodata.Numai cand vedea rampa la inaltimea aia i se inmuiau picioarele.

-Bineinteles ca am sa o fac!zise Demi intrerupandu-i gandurile.

-Esti sigura?intreba Dan fiind convins ca avea sa se razgandeasca imediat ce o sa urce acolo.Oare stia ca nu ii dadeau inapoi banii?

-Nu, nu sunt sigura.Dar niciodata nu am sa fiu asa ca o sa o fac pur si simplu.Fara sa ma mai gandesc la altceva.

-Sa stii ca nu ti se dau banii inapoi daca te razgandesti?

-Nicio problema…o sa fi tu acolo sa ma convingi sa nu ma razgandesc.

-Dap, o sa fiu chiar aici facandu-ti cu mana!

-Nu!zise Demi punandu-i prieteneste mana pe umar.Cand am spus ca o sa fi acolo, m-am referit, chiar acolo!

-Ooooo nu!!

-Oooo, ba da!Si cu asta il impinse catre rampa imensa care se uita la ei cu superioritate.

Dan statea pe rampa cu corzi in jurul sau in timp ce lui Demi ii erau inca puse corzile.Incerca sa se uite in jos, dar imaginea se roti pur si simplu cu el si se dadu un pas in spate.Simtea cum broboane de transpiratie ii apar pe ceafa si respiratia i se accelereaza.Era pe punctul de a avea un atac de panica, dar Demi aparu deodata langa el si ii distrase atentia de la punctele acelea mici care erau oamenii.

-E totul in regula?intreba ea zambind.

Lui Dan ii venea sa o ia la bataie.Oare de ce facuse asta?

-Demi, cred ca ar trebui sa iti spun….am rau de intaltime!

-Nu inventa scuze, baietas.Haide!zise ea prinzandu-l strans de mana si inclestandu-si degetele in ale lui.La 3: 1, 2….

Amandoi cadeau in gol pentru a se ridica din nou si a cadea la loc.Demi nu se simtise atat de libera niciodata.Intinse mainile, iar aerul fin i s-a strecurat printre degete, trase adanc aer in piept, iar narile i s-au umplut de libertate.Inchise ochii si isi imagina ca era o pasare, o pasare ce putea sa zboare spre nicaieri, ce putea sa lase in spate totul, chiar si boala…Nici chiar tipetele disperate ale lui Dan nu ii puteau inlatura starea de euforie.

Amandoi coborara de pe rampa, iar Demi ii arunca o ultima privire voind parca sa retina acel moment pentru totdeauna.Ii fusese frica, dar nu regretase ca a facut-o si ii parea bine ca il adusese si pe …

-O, Doamne!Dan, am uitat complet de tine!Cum ti s-a parut?zise ea energica.

-Ok…raspunse Dan galben-verzui la fata.A fost….

Dar nu reusi sa continue deoarece se lasa in jos brusc pentru a-si varsa stomacul acolo.Demi se uita la el si zambea stanjenita.Stia ca fusese vina ei, dar baiatul ala trebuia sa invete sa traiasca.Era un pret ce trebuia platit!

Oamenii treceau pe langa ei si se uita la Dan scarbiti.

-E bine!striga Demi gesticuland.E totul in regula!El e doar un pic mai…sensibil.

Cei doi stateau acum in masina lui Demi parcata in apropierea casei lui Dan.Soarele tocmai incepea sa apuna, scaldand intreg portul in nuante de rosu si galben.Demi era sigura ca daca exista  un Rai, asa ar trebui sa arate.

-Deci…incepu Dan.Alte planuri nebunesti de care ar trebui sa stiu?

-Pai…as vrea sa imi fac un tatuaj, dar stai linistit, nu o sa te tarasc si pe tine in asta.Si as vrea sa ma duc la un concert.Nu am mai fost de mult la unul, iar cu asta cred ca m-ai putea ajuta si…cam atat deocamdata.

-Nu ma deranjeaza ideea cu tatuajul.As putea sa imi tatuez pe fund: BUNGEE-JUMPING ANTI-MANIAC! cu un semnul exclamarii imens.

-Si daca cineva o sa te puna sa faci bungee-jumping?

-Le arat fundul…si la propriu si la figurat.

Demi incepu  sa rada, iar Dan se lua dupa ea.In cateva minute masina era zguduita de o serie de rasete, iar Dan si Demi erau rosii la fata si aproape nu mai aveau aer.Demi isi daduse seama cat de ridicola fusese sa se arunce cu o coarda de la inaltimea aia, iar Dan se gandea cat de ratat fusese sa vomite in mijlocul drumului.Dar in loc sa ii stanjeneasca, asta ii amuza la culme, si in subconstient, atat Demi cat si Dan stiau ca radeau de acelasi lucru.

-Ce-i cu toate astea, oricum?intreba Dan odata ce reusi sa se calmeze.Tatuaj, bungee-jumping, concerte?

-Pai, sunt lucruri pe care mi-am dorit sa le fac, dar nu am avut curaj sau pur si simplu timp.In locul unor dorinte, au ramas niste regrete si nu vreau sa mor cu regrete…

-Vorbesti de parca ai fi o batranica de 89 de ani, zis Dan razand.

-O batranica de 89 de poate trai mai mult ca mine, Dan.Sunt doar niste cifre.Nu ne dam seama ca suntem condamnati sa murim prin simplul fapt ca ne nastem…ne comportam ca si cum am fi nemuritori.

-Ai zis ca vrei sa scrii o carte.De ce nu faci si asta?intreba Dan incercand sa schimbe subiectul.Moartea era ceva indepartat pentru el.Discutiile pe acest subiect il faceau sa se simta lipsit de experienta si il stanjeneau.Faptul ca nu putea sa vorbeasca despre moarte insemna ca nu isi traise inca viata.

-O carte nu se scrie asa usor, iar asta era ambitia mea adolescentina.Acum as fi multumita sa scriu o scrisoare, un fragment, sau chiar o fraza care sa ramana peste vreme, prin care o bucatica din mine sa ramana pe Pamant pentru totdeauna.Vreau doar ceva care sa marcheze trecerea mea pe Pamant.Nu am copii, nu am facut vreo descoperire importanta, sunt un om din miliarde, iar cand eu nu voi mai fi, va ramane un loc gol intr-un tramvai pe care nimeni nu-l va sesiza, asa cum nimeni nu va sesiza absenta mea pe strada.

O liniste totala se asternu asupra masinii.Era ca si cum amandoi ar fi meditat asupra celor spuse de Demi.Era ca si cum amandoi s-ar fi gandit cat de trecator este totul.

Deodata un cantec rock’ n’ roll se auzi la radio, iar Demi isi aminti de zilele tineretii sale.Dadu volumul tare si incepu sa isi zguduie capul inainte si inapoi.Dan se uita la ea mirat ca si cum ar fi fost nebuna.Demi nu inceta sa il surprinda…

-Ei, haide!Deep Purple?zise ea ca si cum s-ar fi asteptat ca Dan sa stie melodia.Dan se uita la ea sec.Highway Star?continua ea.Dan avea aceasi privire.Ah!exclama ea facand un gest cu mana ca si cum nu are sens sa ii mai explice.

Fara niciun avertisment, Demi incepu sa cante:

-Nobody gonna beat my car, it’s gonna break the speed of sound!

-OOOOH, It’s a killing machine!!!incepu si Dan zguduindu-si capul ca si Demi.

Demi se uita la el mirata.

-Ce?intreba el nevinovat.Imi plac masinile, ai uitat?

Demi incepu sa rada, apoi amandoi incepura sa cante in acelasi timp:

-I love it!!!

I need it!!!

I bleed it!!!

Masina bubuia a rock’n’roll, iar Demi si Dan simteau cum o conexiune isi facea aparitia intre ei.Era ca si cum unul alaturi de celalalt, nu se putau face de ras, chiar daca atunci cand erau alaturi faceau cele mai ridicole lucruri.Puteau sa fie doi clovni impreuna sau doi filosofi, puteau vorbi despre muzica sau moarte, puteau rade ca istericii sau puteau fi deprimati, orice ar fi fost, aveau sa se simta bine.De acum, erau prieteni!

Unul dintre cele mai importante capitole de pana acum.Sper sa va placa!

p.s: S-ar putea sa nu mai postez saptamana asta pentru ca sunt intr-o pauza de inspiratie imensa.

p.p.s:astept pareri!

Advertisements

1 Comment

Filed under Uncategorized

One response to “10.I believe I can fly!

  1. stii mi se pare grozav ce scrii nu ma gandeam ca un subiect ca asta ma va atrage atat de mult dar uite ca am citit 10 capitole fara sa respir, bine poate pe ici pe colo o gura de aer, si mi-au placut la nebunie. scuze ca nu am comentat la fiecare doar ca, inspiratia mea lasa de dorit in ultimul timp si ar fi sunat ca peste tot: bravo foarte frumos etc etc, dar nu pot spune asta pentru ca a fost mult mult mult mai mult..sincer.. nu sunt genul care spune chestii pe care nu le crede.. demi: hmm cum poate schimba viata o chestie ca asta, dar ma bucur totusi ca priveste lucrurile asa si nu ca: chimo, tratament . cat despre dan: trebuie sa fie groaznic sa nu ai pe cineva aproape tot timpul, ma pronunt desi nu stiu cum e.. anyway uite ca am scris o gramada, asa ca trec la capitolul 11 apoi 12 si tot asa>:D< kisses, go on

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s