9.I will try to fix you

Viata incepe sa aiba sens abia atunci cand iti dai seama ca uneori- adesea tot timpul- doua idei absolut contradictorii pot fi adevarate”


Odata ce soarele strapunse perdelele si zorii zilei isi facura aparitia, Demi simti nevoia de a se trezi din pat.In ciuda faptului ca isi propuse  sa doarma pana tarziu acum cand nu trebuia sa ii pregateasca nimanui micul dejun inainte sa mearga la lucru, nu reusea, iar odata cu revarsarea zorilor, inima i se umplea de viata.Poate era de vina si obisnuinta de a se trezi la ore matinale, dar mai mult ca sigur era de vina faptul ca voia sa traiasca fiecare clipa.Daca ar fi fost dupa ea, nici macar nu ar fi dormit.

Se trezi si cobori la etaj unde incepu sa isi faca de lucru.Incerca sa se familiarizeze cu incaperile, cu obiectele.Cand erau mici, parintii ei obisnuiau sa le aduca pe Demi si Karen in  fiecare an de Craciun aici.Isi amintea perfect mirosul de brad, isi amintea locul acestuia langa semineu, si-o amintea pe mama ei gatind in bucatarie, in timp ce ea si sora ei furau crema de la prajituri cu degetul.Erau amintiri frumoase, insa dupa moartea parintilor sai a refuzat sa mai vina aici de frica acestor amintiri.Spre deosebire de ea, care voia sa dea totul uitarii, Karen venea in fiecare vara aici sa isi aminteasca de copilaria si parintii sai.Insista in fiecare an ca Demi sa vina cu ea, dar Demi inventa tot felul de scuze…pana in vara aceasta.

Cand parintii ei au murit se intorceau de la aceasta casa.Avusese loc o inundatie, iar ei venisera sa vada daca era totul in regula.Pe drumul de intoarcere a avut loc accidentul.Totul a pornit de la un eveniment banal: o inundatie, dar a fost de ajuns sa ii schimbe lui Demi toata viata.Era o fata visatoare, care voia sa scrie o carte ca sa isi marcheze prezenta in lumea asta efemera, iar dintr-o data s-a vazut nevoita sa isi asume responsabilitatea de a avea grija de sora ei, si de a face din ea un om exact cum parintii ei au vrut sa fie.Brusc coborase cu picioarele pe Pamant, iar asa cum ii spusese lui Dan, isi daduse seama ca visele ei nu se potriveau cu realitatea.

Cand Demi a aflat de boala ei prima ei imagine a fost aceasta casa.Voia sa vina aici sa o ia de la capat.Locul unde parintii ei si-au gasit sfarsitul era locul unde ea avea sa gaseasca un nou inceput.

In jurul orei 11 Karen cobori scarile lenesa, frecandu-se la ochi.

-Neata din nou!Incep sa ma simt prost sa stii.De fiecare data tu te trezesti prima.

-Nu am de gand sa ratez nicio secunda.Totul e parte dintr-un plan!ii zise Demi facandu-i cu ochiul.

-Si ce iti rezerva acest maret plan pentru ziua de azi!zise Karen teatral.

-Pai, cred ca as putea sa imi petrec putin timp cu distinsa mea sora.Zise Demi imitandu-i gesturile.

-Distinsa ta sora s-ar putea sa nu aiba timp de tine.

-Distinsa mea sora are vreo intalnire cu vreun tip?

-Hey, eu nu am intalniri cu ‘vreun’ tip.Eu am intalnire cu ‘tipul’!

-Pai, au fost multi ‘tipul’ pana acum.Nu te-am vazut ramanand cu niciunul.

-Prea putin pentru mine.Zise Karen facand un gest delasator cu mana in aer.

Demi rase.Pana si in cele mai rele perioade ale sale, Karen fusese capabila sa ii inveseleasca ziua cu bufonariile sale.

-Apropo, zise Karen serioasa, sper ca nu face parte din maretul tau plan sa incerci si pedofilia?

-Te referi la Dan?

-Daca asa il cheama, da, la el ma refer.

-Stai linistita!Dan e un baiat…special.

Karen se uita urat.

-K., serios?As fi putut avea un copil de varsta lui, pentru numele lui Dumnezeu!!

-Intocmai!

-Uite.Daca te gandesti la tot ce are el, ai zice ca este cel mai fericit baiat, nu?

-Pai sa vedem:vila imensa, DA, masini luxoase, DA, parinti cu bani, DA….hmmm, da cam asta ai zice!

-Ei, bine , nu-i asa.Ieri eram o petrecere pe plaja si niste tipi l-au luat peste picior.Dan ii considera niste pusti fara creier.

-Ei, tipul e matur.Si ce cautai tu la o petrecere de adolescenti?

-Nu conteaza asta, si nu, nu e matur.E pur si simplu…retras.As da orice sa am varsta lui, sa am timpul pe care il are el…

-Si te-ai gandit sa faci o opera de caritate sa il inveti cat de pretios este timpul, zise Karen mai mult ca o concluzie decat ca o intrebare.

Demi zambi.Sora ei o cunostea atat de bine…

-Vorbind de lup, si lupul da tarcoale casei!zise Karen uitandu-se pe fereastra.Ai face bine sa iesi la el pana nu chem politia.Tipul arata dubios.

Demi zambi si iesi pe veranda.Lumina soarelui o orbea, dar cand isi puse palma deasupra ochilor, vazu ca era intradevar Dan.

-Slava Domnului!tipa el cu mainile in aer.Am dat tarcoale pe aici de vreo juma’ de ora.Imi era frica sa nu ajung la puscarie sau ceva de genul.

-Pai sora mea voia sa cheme politia, zise Demi coborand treptele verandei.Ce vant te aduce pe aici?Adica mai bine zis, cum a stiut vantul sa te aduca aici?

-Pai nu prea ai variante intr-un port atat de mic.Asta era singura casa nelocuita, asa ca m-am gandit ca s-ar putea sa stai aici.Si…voiam pur si simplu sa te vad.

-Aha…si eu m-am nascut ieri.Ok.Spune-mi.Pe cine ai lasat gravida?Te-au prins ca te drogai?Te-ai imbatat si ti-ai lovit masina?

-Hmmm…de fapt in timp ce lasam o fata  gravida, ma drogam si eram atat de beat incat mi-am lovit masina.

-Asta e destul de rau, baietas…destul de rau, zise Demi intrandu-si in rol.

-De fapt..am niste probleme cu ai mei.

-Hey, in timp ce lasai o fata gravida, te drogai si erai atat de beat incat ai lovit masina.Nu ii invinuiesc…

-Crede-ma, daca as face asta, putin le-ar pasa.Nu, nu e asta.

-Atunci?intreba Demi oarecum captivata.

-Parintii mei calatoresc mult, incepu Dan tragand aer in piept.Nu sunt niciodata aici, nu au fost niciodata.Iar acum cand trebuie sa iau o decizie, brusc vor sa fie aici.

-Pai asta mi se pare admirabil, zise Demi neintelegand ce il supara atat de mult pe Dan.Ok, poate parintilor lui nu le pasase, dar faptul ca acum voiau sa il ajute in luarea acestei decizi, era o schimbare.

-Nu..nu au ramas sa imi dea un sfat bun.Au ramas ca sa IMI SPUNA la ce colegiu trebuie sa merg.Vezi tu, nu sunt niciodata cu mine, iar acum vin si imi spun ce ar trebui sa fac ca si cum m-ar cunoaste.Adevarul este ca nu ma cunosc.Nu stiu nici cele mai banale lucruri despre mine, nici macar care este culoarea mea preferata.Nu ma mai deranjeaza de mult faptul ca sunt plecati tot timpul, dar acum ma enerveaza la culme ca pretind ca au drepturi asupra mea dintr-o data.

Dan nu stia de ce ii spusese toate astea lui Demi.Nimeni nu mai stiuse toate lucrurile astea de la el, dar alaturi de Demi, cuvintele ii curgeau de la sine.Erau multe sentimente contradictorii.Da, Demi era atat de diferita si avea ceva ce o facea atat de superioara, incat Dan se simtea mic pe langa ea, dar totusi simtea ca ei ii putea spune orice, simtea ca alaturi de ea putea fi el insusi.Erau doua lucruri contrare, dar totusi adevarate.

Demi intelegea acum de ce Dan era asa de diferit.Fusese singur tot timpul si devenise un singuratic, iar faptul ca nu avusese parte de prezenta parintilor il obsinuise sa nu aiba parte de prezenta nimanui.Nu voia sa judece pe nimeni, insa era clar ca ei nu meritau un asemenea baiat.Ea ar fi dat orice sa aiba un copil ca Dan…

-Le-ai zis ceva?

-Nu!Am plecat pur si simplu si m-am gandit sa te caut.In mod normal intr-o situatie ca asta as merge la pista de curse, dar aveam nevoie  sa ma descarc, sa ii povestesc cuiva.Scuze daca te-am plictisit…

-Nu…e in regula.Poti sa vi oricand sa te descarci.Mi-ar prinde bine cineva cu care sa imi petrec timpul, zise Demi zambindu-i usor.

-Am putea merge sa ne plimbam, sau…stiu eu…zise Dan stanjenit.

-Asa de rau ai ajuns?

-Ei…nu esti chiar asa de rea, zise el afisand unul din acele zambete care o faceau pe Demi sa zambeasca fara sa vrea.

-Pai mi-ar place, dar i-am promis surorii mele ca voi petrece ziua cu ea.Poti sa stai cu noi daca vrei…

-Nu…aa…nu as vrea sa stric un moment de familie.Mersi ca m-ai ascultat, ne mai auzim!zise el pornind spre iesire.

Demi statu cateva secunde, cantarind situatia.Nu era sigura ca era pregatita, dar…fie ce-o fi:

-Hey, Dan!Stii vreun loc de bungee-jumping prin zona?

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s