8.Two parts of the same coin

“Nici Dumnezeu, nici Diavolul si nici moartea nu ma mai inspaimanta-ci faptul ca totul merge inainte dupa aceea ca si cum nu am fi existat niciodata”


-Va cunoasteti?intreba Margaret mirata.

Cand Demi se uita la sora ei, regasi pe chipul ei mirarea lui Margaret.

-Ne-am intalnit acum cateva zile la pista!zise Dan grabit.

Fata lui Karen se relaxa.Sora ei nu era o pedofila, lucrurile erau in regula.

-Oo…zise Margaret.Pai doamna….

-Demi, doar Demi.

-Demi este noua aici.Ai putea sa o iei pe ea si pe sora ei si sa ii arati imprejurimile.

-O, imi pare rau, avem o groaza de despachetat, nu este nevoie sa va deranjati.Zise Demi intr-o cascada de cuvinte.

-Prostii, exclama Margaret fluturandu-si mana in aer.Mi-ar ajuta constiinta, la urma urmei v-am lovit masina.

Mama lui si constiinta…doua lucruri parelele, se gandea Dan.Nu era incantat de ideea de a umbla pe strazi cu acea femeie.Era ceva in persoana ei care il intriga, ca si cum ar fi ascuns un mare mister in spatele ochilor ei,  care o facea superioara acestei lumi.Asta ii adancea complexul lui de inferioritate.

-Pai, pot sa ma ocup eu de despachetari.La urma urmei eu stiu orasul.Demi poate merge.

Sora ei, salvatoarea situatiei…

-Daca pe fiul dumneavoastra nu il deranjeaza…zise ea in cele din urma, dandu-se batuta.

-Desigur ca nu!raspunse Mark incantat in locul fiului sau.

-Pai, atunci daca nu ma deranjeaza…sa mergem!ofta Dan sarcastic.

Karen, Demi si Dan iesira pe usa casei, iar Karen o lua la stanga in timp ce Demi si Dan o luara la dreapta.Cine i-ar fi vazut in semintunericul lasarii noptii pe acea strada ar fi crezut ca sunt doi straini care se plimba pe strazile orasului.Distanta dintre ei era considerabila, Demi se uita la propriile picioare in timp ce mergea, cu mainile incrucisate la piept, iar Dan se uita in zare, vizibil stanjenit de prezenta acelei femei straine care il zdruncinase atat de tare acum cateva zile.

-Destul de racoare seara!zise Demi in incercarea stupida de a face conversatie.Dan afirma din cap.

Dupa doua minute Demi se puse in fata lui Dan cu mainile inca incrucisate la piept.

-Uite!incepu ea.Stiu ca e stupid pentru tine sa mergi cu o femeie ca mine pe strada, dar hai sa facem tortura mai dulce.Si eu as vrea sa beau o cana de ceai cu sora mea acum la fel cum si tu ai vrea probabil sa fi cu prietenii tau sau sa stai in garaj la masina.Dar in viata, ei bine, o sa vezi ca nu facem tot timpul ce ne place, asa ca sa nu facem asta mai rau decat e.Hai macar sa ne prefacem ca ne bucuram de priveliste.

-Nu pot face asta!zise Dan brusc.

-De ce?intreba Demi mirata.

-Pentru ca nu pot sa ma prefac ca ma bucur de priveliste alaturi de o persoana a carei nume nu-l cunosc.

Demi zambi.

-Ma cheama Demi!

-Demi?De la Demetria?zise Dan sarcastic.

-HA HA HA!Ce grozavi suntem.Tu ce nume spectaculos ai?

-Dan!

-Dan?De la Daniel?zise ea pe acelasi ton pe care il folosise el mai devreme.

Dan rase.

-Si ce vrei sa facem azi, Demetria?zise el incercand sa o enerveze.

-Demi…pentru tine doamna Demi, pusti needucat!Zise ea zambind.Du-ma oriunde mergi tu de obicei.Ce fac oamenii aici sa se distreze?

-Mananca porumb copt pe plaja?!Dar sunt sigur ca asta nu…

-Porumb copt pe plaja suna extraordinar!il intrerupse Demi entuziasta.

-Atunci porumb copt pe plaja sa fie, doamna Demi!zise el pornind spre plaja impreuna cu Demi.

-Perfect!Acum ii permiti acestei biete batrane sa se sprijine de bratul tau?intreba Demi imitand vocea unei batrane fara proteza.

Dan zambi si ii oferi bratul.Era ceva la zambetul lui Dan care o facea sa simta…caldura.Demi simtea ca daca reusea sa il faca pe acest baiat sa zambeasca, era tot ce isi putea dori in acel moment.Nu intelegea sursa tristetii sale.Avea niste parinti bogati, masini la discretie, o vila imensa.Orice adolescent in astfel de conditii ar fi fost cel mai fericit.Nu si el…

Pornira amandoi la brat catre plaja.Se transformasera din doi straini, in doi cunoscuti care luau la pas orasul.

Odata ajunsi pe plaja au fost intampinati de lumini de focuri de tabara si un miros puternic de gratar si bere.

-Ce se intampla aici?intreba Demi nedumerita.

-Se pare ca e o petrecere, zise Dan cu o grimasa.Stia genul asta de petreceri date de pustii populari ai liceului.Aparent putea merge oricine, insa daca vreun tocilar isi facea aparitia pe acolo avea parte de un tratament ‘special’.Bineinteles el nu primea asta.Statura lui solida era departe de a fi cea a unui tocilar schilod cu dioptrii imense, insa nu era scapat de replicile rautacioase ale baietilor din echipa de fotbal.”Niste mase de muschi fara pic de creier” in mintea lui Dan.

-Ce ar fi sa mergem si noi…sa vedem cum e.Propuse Demi.In mod normal nu ar navali la o petrecere de adolescenti, dar de cand cu boala isi promisese sa faca lucruri noi, indiferent de ce impresie va face, sau de cat de ridicol va arata.Viata era doar una singura, iar noi ne-o petrecem ingrijorandu-ne de cum o sa aratam si de ce parere isi va face lumea.Demi nu avea de gand sa mai faca asta.Nu mai avea timp pentru asta…

-Vrei sa mergem la o petrecere?Pe plaja?Data de niste tipi de liceu?intreba Dan pe un ton care exprima ceva de genu:”Ma asteptam la mai mult de la tine.”

-Ce e asa ciudat  in asta?Vreau sa vad cum isi petrece lumea timpul aici.

-Da dar…nu mai avu timp sa ii explice deoarece Demi cobora deja catre plaja unde avea loc petrecerea.Dan o urma desi stia ca se baga in gura lupului.Pentru a doua oara in acea zi , acea femeie il enerva la culme.Cum se poate ca cineva sa iti placa si sa te si enerveze in acelasi timp?

Mergeau amandoi pe plaja plina de tineri cu sticle de bere in maini care radeau zgomotos si perechi care se sarutau in fata focului de tabara.Dan se gandea cat de mult ura faptul ca se afla aici, iar Demi se gandea la anii ei de liceu.Obisnuia sa fie o fata care se inrosea la orice compliment ieftin spus de un baiat, iar faptul ca cineva dorea sa o sarute o facea sa se simta frumoasa.Cat era de superficiala…Acum se uita la toate acele fete, copi a ceea ce fusese ea candva, si desi era constienta ca era rau din partea ei, se gandea oare cate dintre ele vor avea soarta ei?Oare cate vor afla peste mai mult de 30 de ani, stand pe un scaun intr-un cabinet alb, ca mai au cateva luni de trait?Erau la varsta la care traiau vesnic, varsta la care lumea era in palma lor…

-OOOO, uitati pe cine avem onoarea sa gasim aici!se auzira niste voci groase.

Cand se intoarse, Demi vazu un grup de baieti solizi, imbracati cu jacheta echipei de sport a liceului.Vazu de asemenea expresia de scarba de pe fata lui Dan.

-Ce s-a intamplat, Daniel?Te-a parasit iubita ta, Masina si te-ai hotarat sa iesi si tu cu oamenii normali?Sau ti-ai gasit o noua iubita acum?continuara ei uitandu-se catre Demi.Pun pariu ca e putred de bogata si o sa moara in curand si iti va lasa tie averea.

Demi simti cum tensiunea i se ridica pana in crestetul capului.Intr-un punct aveau si ei dreptate.

-Hey, care e problema voastra?se rasti ea.

-Las-o balta, Demi!zise Dan mirat.Nu merita!

-Oo, se pare ca baietelul are nevoie de o femeie sa il apere,continua baiatul din grup.

-Pai ma gandeam ca daca vorbim asa ca de la femeie la femeie o sa intelegi.Nu iti face griji dragule.Stiu ce inseamna sindromul premenstrual, iti inteleg dispozitia.Zise Demi cu o compasiune sarcastica.Am un sfat pentru tine in perioada asta a lunii:multe filme romantice  si o cutie de bomboane de ciocolata in forma de inimioara.

Demi se simtea descarcata.Era constienta ca avusese un comportament infantil, dar inima i se umplu de bucurie cand vazu ca grupul de baieti pleaca si Dan zambi subtil.

-Sa plecam de aici!zise ea.Oamenii astia nu stiu cum sa faca o petrecere!

In timp ce se indepartau de plaja se ciocnira de o fata ce purta o sacosa grea pe umar, iar in maini incerca sa balanseze o cutie de bere si alta de biscuiti.

-Buna, Dan!zise ea cu un zambet, apoi pleca mai departe.

-Buna, Molly!raspunse Dan cu o licarire in privire.

-Si, cine era?intreba Demi.

-Molly, o f-fata de la scoala…se balbai Dan,

-Si de cand esti indragostit de Molly, f-fata de la scoala?

-Eu?Indragostit?De Molly?Pff…zise Dan ca si cum asta ar fi imposibil.

-Hey, nu m-am nascut ieri.Stiu ca iti place de fata asta la fel cum stiu ca ii dispretuiesti pe tipii de mai devreme.

-Pentru asta e nevoie de o minte de geniu…

-Hey, un adolescent ca tine ar trebui sa fie acolo cu ei, nu sa se certe cu ei.

-Mda, sa spunem ca sa stau cu o sleahta de pusti fara creier nu e tocmai ambitia vietii mele.

-Nici nu trebuie sa fie.Dar toti avem dreptul de a fi populari la varsta asta.Si stiu ca ti-ar place sa stai acolo cu Molly.

-Nu, nu vreau asta…zise el devenind trist.

Lui Demi nu ii placea cand devenea trist.Isi promisese sa ii pastreze zambetul pe buze si avea sa se tina de cuvant.

-Stii ceva…nici nu e asa de important.Stii ce se spune despre popularitatea in liceu: daca esti popular in liceu bucura-te de asta, e ultima data cand ai sa mai fi.

-Asta este inventata de tocilarii liceului in timpul unei sesiuni de stat in dulapul scolii.

-Posibil…dar si eu eram populara in liceu, sa stii.

-Si nu te vad sa fi o ratata acum.

-Pai…zise Demi dupa un moment de gandire, stau aici si vorbesc cu un baiat cu 30 de ani mai mic decat mine.Cum crezi ca ma face asta?

Dan incepu sa rada atat de tare incat Demi crezu ca avea sa explodeze.Era sigur ca dadea afara frustrarile de mai devreme prin acel ras isteric, dar incepu sa rada si ea.

-Stii Dan, esti la varsta la care ar trebui sa crezi ca poti face orice, esti la varsta la care ar trebui sa te crezi stapanul lumii, nu sa filozofezi despre existenta…Lasa gandurile astea pentru mai tarziu.

-Mai tarziu?

-Dupa colegiu o sa-ti dai seama ca ceea ce ai visat nu se potriveste cu realitatea.Acum inca ai dreptul sa speri.

-Asa s-a intamplat cu tine?Ti-ai dat seama ca ceea ce ai visat nu se potriveste cu realitatea?

-Pai voiam sa scriu o carte candva, apoi au intervenit tot felul  de factori si nu am mai avut ocazia…zise Demi cu o urma de regret in ochi.

-Si acum?

-Sa spunem ca….timpul nu e de partea mea, zisea ea zambindu-i usor.

El ii zambi inapoi.

In acel moment Demi  isi promise ca avea sa il invete pe Dan cat de pretioasa este viata, cat de pretios este el, iar Dan isi dadu seama ca  Demi nu era asa de rea.Erau ca doua parti ale aceleiasi monede: diferiti, dar totusi apartinand aceleiasi lumi distrugatoare de vise.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s