7.Meet me halfway

“E ciudat cum cineva poate intra in viata ta sa ti-o scoata la lumina ca s-o vezi exact asa cum e”


-Nu crezi ca ar fi mai bine sa mergem la munte de data asta?ii zicea Margaret sotului sau in timp ce acesta conducea masina.Ne-ar prinde bine un pic de aer curat.Sunt deja de 2 saptamani aici si simt ca nu mai pot sa respir.

-Cred ca ar trebui sa stam mai mult, Margaret, zicea Mark.Dan e in ultimul an de liceu, urmeaza sa isi aleaga colegiul, ar trebui sa fim alaturi de el cand face decizia asta importanta.

-Dan e baiat mare.S-a descurcat intotdeauna.Am incredere ca va lua decizia corecta, zise Margaret cu sictir in timp ce rasfoia ghidul turistic.Uita-te, dragule, peisajul asta e minunat, continua ea varandu-i sotului ei revista sub ochi.

Deodata, o bubuitura se auzi, iar masina lor se opri bursc ca si cum s-ar fi tamponat de ceva.

Demi si sora ei se intoarsera rapid speriate la auzirea zgomotului.O masina neagra,  mare era practic lipita de mica lor rabla.Demi ii arunca o privire surorii sale si ii vazu privirea sclipindu-i de furie.Tinea mult la masina aia si era sigura ca daca fusese cat de putin avariata,Karen i-ar fi adresat niste injuraturi soferului cum nu ii mai fusese dat sa auda.Din fericire masina nu patise nimic.

-Imi pare atat de rau!zise un barbat inalt si brunet cu pielea maslinie care cobori din masina.Nu am fost atent.Imi pare atat de rau!

-Nu e nimic!zise Demi, nepermitandu-i lui Karen sa scoata vreun cuvant de teama ca ar fi ajuns la politie sau intr-un loc asemanator pentru tulburarea linistii publice sau si mai rau, pentru vatamare corporala.Masina nu a patit nimic.Continua ea, punand accent pe fiecare cuvant in timp ce se asigura ca sora ei s-a calmat.

Omul acela ii starnea o senzatie ciudata.Simtea ca il mai vazuse undeva, dar nu stia unde, sau cel putin semana cu o persoana cunoscuta ei.

-Chiar ne pare rau!zise o femeie satena si micuta care cobori din masina.

“Probabil sotia lui”, se gandi Demi.

-Nu v-am mai vazut pe aici.Continua femeia amabila, desi Demi credea ca ii era teama de un scandal.V-ati mutat recent?

-Nu!zise Karen pentru prima oara.Eu vin in fiecare an la inceputul verii, iar sora mea a venit aici pentru prima oara.Probabil din aceasta cauza nu ne cunoasteti.

-Posibil, zise barbatul.Nu prea petrecem mult timp pe aici.Adica fiul nostru locuieste aici, dar noi calatorim mult.

-Cati ani are fiul dumneavoastra?intreba Demi contrariata.Acel barbat parea destul de tanar, nu parea sa aiba varsta la care sa fie tatal unui fiu adult care sa locuiasca singur.

-Oh, Dan are 18 ani.Este un copil bun.V-ar place daca l-ati cunoaste.Raspunse barbatul sigur pe el.

“Ce fel de parinti isi lasa copilul de 18 ani sa locuiasca singur,  in timp ce ei calatoresc?”, se intreba Demi.”Poate au motivele lor.Calmeaza-te, Demi.Nu mai judeca oamenii inainte sa ii cunosti.”

-Ce ar fi sa veniti la noi la o cafea?Trebuie sa ne revansam cumva fata de voi, in plus asa il puteti cunoaste si pe Dan.

-Avem mult de despachetat, si…multumim oricum, dar…zise Karen incercand sa gaseasca scuze.

-Ei, haide, K.Nu o sa ne ia cine stie cat despachetatul.Sa nu fim nepoliticoase.Zise Demi cu un glas viclean pe care sora ei il cunostea foarte bine.Demi punea ceva la cale.

Prezenta acelui om si infatisarea lui atat de cunoscuta o intriga.Trebuia sa afle de cine ii aducea aminte.

-Perfect!Sa mergem!zise femeia batand din palme.Apropo.Eu sunt Margaret, iar el este sotul meu, Mark!

-Eu sunt Demi, iar ea este sora mea , Karen!

Pornira toti patru in masina lui Mark si Margaret spre casa acestora.

Casa era o vila cu doua etaje, alba si cu peretele exterior din sticla.Era o vila ca in filme, cum nici Demi nici Karen nu vazusera vreodata.Calatorii, vile si masini luxoase…Oamenii aceia cu siguranta nu duceau lipsa de bani.

Intrara intr-o camera de zi spatioasa cu o plasma mare pe perete si o canapea alba in mijloc, decorata intr-un stil minimalist.Demi se uita la sora ei care privea cu gura cascata acea casa superba.Karen isi dorise intotdeauna o casa ca asta, dar ea era o artista, iar artistii  erau facuti sa fie visatori nu bogati.

-Fiul nostru Dan este probabil in garaj.Isi petrece mult timp acolo, zise Mark.

-Ce ar fi sa mergem acolo sa il cunoastem?zise Demi deodata fara sa stie nici macar ea de ce.

-Ok…ingaimara cei doi uimti.Sa mergem acolo.

Iesira din nou in curte pe o alee prin spatele casei si zarira o camaruta mica luminata de un bec in care era o masina.

-Dan!striga Margaret.

Demi nu vedea pe nimeni si pentru o clipa se gandi ca Margaret era nebuna, dar vazu iesind de sub masina doua picioare care se intregira apoi intr-o silueta umana.Cand silueta iesi din intuneric, iar Demi ii vazu fata, isi dadu seama de ce chipul  lui Mark i se parea cunoscut.Semana cu el…

-Tu!exclama ea surprinsa.

Pe fata lui Dan se citea uimirea si confuzia.Cum ajunsese femeia aceia la ei acasa?

-Ciudat!zise el intr-un final.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s