5.My maximum low

“Ca o corabie, am lasat ancora in mijlocul marii.Am ales sa putrezesc incet”


Dan statea in garajul casei sale, bagat cu totul sub o masina si concentrandu-se la ceea ce facea.Inca de mic ii placeau masinile, ii placea sa le adauge lucruri noi, sa le faca speciale, unice.Era singurul lucru care ii placea, dar si singurul lucru care il facea sa uite de viata lui.

Mama lui nu se droga, iar tatal lui nu era la inchisoare.Amandoi erau oameni instariti ce detineau casa cea mai luxoasa din micul port in care locuiau.Desi parintii lui nu aveau probleme cu drogurile sau cu legea, Dan simtea ca ar fi fost mai bine sa fie asa.”Macar atunci ar fi avut o scuza…”, gandea el.O scuza sa nu fie la aniversarile lui, de Craciun, de 4 iulie, in ziua in care a invatat sa mearga pe bicicleta, in ziua in care a suportat batjocurile liceului.Ei nu fusesera acolo niciodata.Dan isi petrecuse sarbatorile si toate aceste momente alaturi de bone batrane care isi impachetau proteza in servetele cand mancau, sau de bone tinere care se sarutau cu iubitii lor si fumau pe canapeaua din sufragerie in timp ce Dan statea la etaj.

Unde erau parintii lui in tot acest timp?In calatorii in jurul lumii, la schi, plimbandu-se cu gondola sau cu sania trasa de cai…fara el.Cand era mic Dan se gandea ca parintii lui nu il iubesc, dar odata cu trecerea anilor a invatat ca modul lor de a-si exprima dragostea fata de el era sa trimita un cec lunar.

In asemenea conditii, fara parinti acasa si cu multi bani, un adolescent normal ar fi fost cel mai popular baiat din liceu.Nu si Dan.El nu suporta superficialitatea liceului si modul in care toata lumea era intr-o continua vanatoarea de popularitate.Nu avea prieteni, iar modul lui preferat de a-si petrece timpul era sa isi perfectioneze masina, apoi sa se duca cu ea la cursele de pe pista pentru  amatori din oras.

Era ceea ce in liceu se numeste un ‘outsider’.Era un singuratic.Lipsa parintilor sai, lipsa dragostei si prezentei lor, lipsa unui sarut de noapte-buna, lipsa unei maini pe umar care sa il incurajeze, il facusera sa creada ca nu merita nimic.Faptul ca nu a reusit sa le castige dragostea parintilor sai, il facea  sa creada ca nu o sa fie in stare sa castige nimic vreodata, sa reuseasca nimic vreodata.Viata lui se terminase inainte sa inceapa si nu ii vedea niciun rost.Nu intelegea de ce trebuia sa fie captiv in libertate, de ce trebuise sa se nasca, daca parintii sai pareau oricum mai fericiti fara el.Nu ii pasa ce avea sa se intample cu el  sau cu viata lui.Simtea ca isi ratase existenta in momentul in care se nascuse, iar acum ca o epava, astepta sa atinga fundul marii…

In timp ce gandurile il invadau, el conducea grabit catre pista de curse, ca si cum acela ar fi fost locul in care sa scape de aceste ganduri, ca si cum sa mearga cu 200 km/h il transforma in altceva decat ceea ce era.

Se uita pe fereastra masinii si vedea copii jucandu-se pe plaja, mame imbratisandu-si copii, iubiti tinandu-se de mana, grupuri de adolescenti razand, iar in momentul acela Dan si-ar fi dorit sa fie oricine altcineva  decat cine era.

Advertisements

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s