4.I feel like living

“Viata curge mai departe, linistita ca un fluture molcom pe care nu-l tulbura nimic”

Demi dormise la sora ei in seara aceea, iar orele petrecute cu ea o trimisesera cu gandul la copilarie.Au vorbit despre parintii lor, despre anii adolescentei, despre primii lor iubiti.Demi se gandea cum ar fi fost daca ar fi stiut la 18 ani ca avea sa afle ca o sa moara la 45.Oare ar fi fost faptul ca nu stia daca sa se culce cu Roger Sparks pe bancheta din spate a masinii lui , cea mai mare problema a ei?Acum isi amintea de toate acele intrebari si griji copilaresti si ar fi vrut sa se intoarca in timp.”Daca as avea varsta aceea, dar mintea de acum as stii cum sa rezolv lucrurile.”, isi zicea ea.

Dormi fara sa se gandeasca la nimic, iar cand razele soarelui strabatura perdeaua o dorinta nebuna de adrenalina o cuprinse.Se foi in pat, apoi intr-un tarziu se ridica si pregati cafeaua in timp ce sora ei dormea.Isi bau cafeaua usor dintr-o ceasca mare si verde uitandu-se pe fereastra, la propria ei reflexie in geam.Nu era o femeie urata.Desigur grijile, munca si noptiile nedormite formasera adancituri in coltul ochilor sai, insa te scufundai pur si simplu in albastrul lor.Parul scurt pana la umeri  se revarsa in rotogoale blonde ca paiul uscat.Cu toate astea zambetul ei era punctul forte.Avea “mai multe tipuri de zambete” dupa cum obisnuia sa zica sora ei.Cand se afla la o intalnire,  afisa un zambet ce insemna incredere, cand nu ii convenea ceva, zambetul ei era fals, fata de persoanele dragi avea un zambet plin de afectiune, dar cand era cu adevarat fericita, zambetul ei propulsa lumina peste tot in jur, iar toata fata ii radea.Acela era cel mai frumos zambet al ei.

Dupa cafea incepu sa spele vasele, simtind cum acea dorinta de adrenalina o invadeaza din nou.Isi dorea sa faca ceva nou, ceva periculos.Isi dorise intotdeauna sa faca bungee-jumping, dar inca nu era pregatita pentru asta, asa ca isi aduse aminte ca exista o pista de curse pentru amatori la marginea orasului.John mergea intotdeauna acolo cand voia sa isi limpezeasca gandurile sau sa ia o decizie dificila, iar Demi nu intelesese niciodata cum putea gandi in timp ce mergea pe un drum deschis cu 200 de km/h.Acum, insa era gata sa incerce.

-Neata, Demi!zise sora ei coborand scarile cu parul ciufulit in timp ce se freca la ochi.

-Neata!ii raspunse cu un zambet, intinzandu-i ceasca de cafea.

-Te-ai trezit de dimineata azi.

-Somnul este o afacere foarte proasta.Ne petrecem jumatate din viata dormind, cand am putea face altceva.De exemplu, acum mai voi duce la o plimbare.Zise ea indreptandu-se catre usa.

-Si banuiesc ca eu o sa fiu cea care face bagajele si pentru tine…zise Karen sec.

-Voi fi acolo sa te ajut.Promit!zise Demi incantata ca va pleca in curand.Simtea nevoia sa mearga intr-un loc linistit in care nimeni sa nu o cunoasca, in care sa poata face orice, iar acea casuta in micul port era ideala pentru asta.

Demi pleca, hotarata sa traiasca o experienta noua.Nu ii pasa de consecinte, nu ii pasa  ce putea sa se intample.La urma urmei, sfarsitul avea sa vina candva.

“Oare de ce oamenii incep sa isi traiasca viata la maxim, pe ultima suta de metri?”, se intreba ea in timp ce conducea catre pista de curse.

Advertisements

1 Comment

Filed under Uncategorized

One response to “4.I feel like living

  1. CUrse:>..suna bine ..chiar foarte bne..:X:X
    Bv’o Demi..incepe si ea sa realizeze acest luru:>..
    cItesc NeXt-uL:x

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s