2.Making a change

“Moartea pune punct iubirilor si luptelor.Fiecare ramane cu cat a iubit si cu cat a luptat”

Iesi rapid din spital direct in curte.Se uita la toti acei copii, la acele asistente atat de bune cu ei…de pline de compasiune, de mila.

Ea nu voia asta pentru ea, nu voia mila.

Se urca in masina si isi facu rutina zilnica, se duse la birou, discuta cu seful un timp indelungat fara ca nimeni sa stie ce, apoi iesi cu un zambet triumfator ca si cum ar fi reusit sa scrie un articol nou si satisfacator.Se duse apoi la supermarket sa cumpere mancare, ajunse  acasa si ii pregati cina lui John.Exact cum facea in fiecare zi.Tocmai aflase ca are cancer in stadiu terminal,  dar nu se plimbase ore intregi intr-un parc pana la lasarea noptii, nu plansese, nu se pierduse.Facea ce facea de obicei, iar daca un om oarecare ar fi privit-o ar fi zis ca este o zi oarecare din viata ei.Dar daca o privea cineva care o cunoastea putea vedea ca se gandeste la ceva, ca aceasta zi avea sa-i schimbe viata.

Se gandea la modul in care traise, la ceea ce realizase.Cand avea 23 de ani parintii ei eu murit, iar ea a trebuit sa aiba grija de sora ei Karen care era abia la colegiu.A muncit mult pentru a se afirma.Isi promisese sa fie o jurnalista buna.Nu o mama buna sau o sotie buna ci o jurnalista buna.Il intalnise pe John la 25 de ani si sase luni mai tarziu se maritase cu el.Era un om bun si intelegator, insa nu era marea ei dragoste.Se afirmase pe planul carierei, avea o casa frumoasa, un sot iubitor, un venit sigur, orice si-ar putea dori cineva, dar intotdeauna simtise ca viata ei putea fi altfel.Nu avusese copii, iar din aceasta cauza de-a lungul anilor casnicia ei cu John se deteriorase.Acesta avusese cateva aventuri de care ea aflase , dar inchisese ochii pentru ca simtea ca oarecum este vina ei, simtea ca in modul asta el este mai fericit.Acum ca facea o revizuire rapida a propriei vieti isi dadea seama ca nu facuse nimic din ceea ce si-ar fi dorit sa faca.Visa, ca orice tanara sa mearga la vestivaluri de rock’n roll, sa isi faca un tatuaj, sa faca lucruri nebunesti, dar nu le facuse niciodata.45 de ani din viata ei pierduti, 45 de ani care nu erau nici umbra a ceea ce ea ar fi vrut sa fie.

John veni acasa la 8 fix ca in fiecare zi, iar ea il astepta cu cina.Se asezara la masa si Demi il intreba cum fusese ziua lui, iar el o intreba cum fusese a ei.Ii povesti totul , cu exceptia vizitei sale la spital.

In timp ce mancau, Demi il studia pe John.Era un barbat inalt, care in pricina inaintarii in varsta isi pastrase trasaturile fine ce trimiteau cu gandul ca fusese candva un barbat foarte frumos.Parul lui grizonat ii acorda o oarecare distinctie, iar ridurile pe care le facea in jurul ochilor ii tradau sufletul bun.Demi ii stia fiecare gest, fiecare expresie, fiecare emotie.In timp ce se gandea la asta, cuvintele ii scapara pe gura, fara ca ea sa isi fi dat macar seama.

-John, vreau sa divortam!

Advertisements

1 Comment

Filed under Uncategorized

One response to “2.Making a change

  1. wow:|..ce tare>:)..vrea sa mearga la concerte fata:>..vrea sa isi faca tatuaj:>…nebunatika mica ce e:>

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s